|
1. |
Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. |
|
2. |
Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. |
|
3. |
Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. |
|
4. |
Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. |
|
5. |
Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". |
|
6. |
Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. |
|
7. |
Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. |
|
8. |
Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. |
|
9. |
Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi. |
|
10. |
Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? |
|
11. |
Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. |
|
12. |
Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. |
|
13. |
Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. |
|
14. |
Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, |
|
15. |
Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. |
|
16. |
Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. |
|
17. |
Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. |
|
18. |
Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. |
|
19. |
Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? |
|
20. |
Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. |
|
21. |
Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. |
|
22. |
Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. |
|
23. |
Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte! |
|
24. |
Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? |
|
25. |
Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? |
|
26. |
El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. |
|
27. |
Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine. |