|
1. |
Iar după ce a sfârșit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii
Săi:
|
|
2. |
Știți că peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat
să fie răstignit.
|
|
3. |
Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului,
care se numea Caiafa.
|
|
4. |
Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și
să-L ucidă.
|
|
5. |
Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în
popor.
|
|
6. |
Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
|
|
7. |
S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț,
și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă.
|
|
8. |
Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta?
|
|
9. |
Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
|
|
10. |
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare
femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine.
|
|
11. |
Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți
totdeauna;
|
|
12. |
Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea
Mea.
|
|
13. |
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta,
în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
|
|
14. |
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se
la arhierei,
|
|
15. |
A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?
Iar ei i-au dat treizeci de arginți.
|
|
16. |
Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
|
|
17. |
În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus și L-au
întrebat: Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștile?
|
|
18. |
Iar El a zis: Mergeți în cetate, la cutare și spuneți-i: Învățătorul
zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile cu ucenicii
Mei.
|
|
19. |
Și ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus și au pregătit
Paștile.
|
|
20. |
Iar când s-a făcut seară, a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici.
|
|
21. |
Și pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul
dintre voi Mă va vinde.
|
|
22. |
Și ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu
cumva eu sunt, Doamne?
|
|
23. |
Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid,
acela Mă va vinde.
|
|
24. |
Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui
om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năștea.
|
|
25. |
Și Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu,
Învățătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
|
|
26. |
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt
și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.
|
|
27. |
Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta
toți,
|
|
28. |
Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți
se varsă spre iertarea păcatelor.
|
|
29. |
Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței
până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăția Tatălui
Meu.
|
|
30. |
Și după ce au cântat laude, au ieșit la Muntele Măslinilor.
|
|
31. |
Atunci Iisus le-a zis: Voi toți vă veți sminti întru Mine în noaptea
aceasta căci scris este: "Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei".
|
|
32. |
Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea.
|
|
33. |
Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toți se vor sminti întru Tine,
eu niciodată nu mă voi sminti.
|
|
34. |
Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ție că în noaptea aceasta, mai înainte
de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
|
|
35. |
Petru i-a zis: Și de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda
de Tine. Și toți ucenicii au zis la fel.
|
|
36. |
Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani
și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga.
|
|
37. |
Și luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început
a Se întrista și a Se mâhni.
|
|
38. |
Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți
aici și privegheați împreună cu Mine.
|
|
39. |
Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se
și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul
acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești.
|
|
40. |
Și a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru:
Așa, n-ați putut un ceas să privegheați cu Mine!
|
|
41. |
Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul
este osârduitor, dar trupul este neputincios.
|
|
42. |
Iarăși ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu,
dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se
voia Ta.
|
|
43. |
Și venind iarăși, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați.
|
|
44. |
Și lăsându-i, S-a dus iarăși și a treia oară S-a rugat, același
cuvânt zicând.
|
|
45. |
Atunci a venit la ucenici și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți!
Iată s-a apropiat ceasul și Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor.
|
|
46. |
Sculați-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut.
|
|
47. |
Și pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece,
și împreună cu el mulțime multă, cu săbii și cu ciomege, de la arhierei
și de la bătrânii poporului.
|
|
48. |
Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela
este: puneți mâna pe El.
|
|
49. |
Și îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învățătorule!
Și L-a sărutat.
|
|
50. |
Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se,
au pus mâinile pe Iisus și L-au prins.
|
|
51. |
Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras
sabia și, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.
|
|
52. |
Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei
ce scot sabia, de sabie vor pieri.
|
|
53. |
Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum
mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
|
|
54. |
Dar cum se vor împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?
|
|
55. |
În ceasul acela, a zis Iisus mulțimilor: Ca la un tâlhar ați ieșit
cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu
și învățam și n-ați pus mâna pe Mine.
|
|
56. |
Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor.
Atunci toți ucenicii, lăsându-L, au fugit.
|
|
57. |
Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde
erau adunați cărturarii și bătrânii.
|
|
58. |
Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului
și, intrând înăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul.
|
|
59. |
Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă
împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
|
|
60. |
Și n-au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Mai pe urmă
însă au venit doi și au spus:
|
|
61. |
Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile
să-l clădesc.
|
|
62. |
Și, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce
mărturisesc aceștia împotriva Ta?
|
|
63. |
Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel
viu, să ne spui nouă de ești Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
|
|
64. |
Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De acum veți vedea
pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului.
|
|
65. |
Atunci arhiereul și-a sfâșiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai
trebuie martori? Iată acum ați auzit hula Lui.
|
|
66. |
Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte.
|
|
67. |
Și au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi
dădeau palme,
|
|
68. |
Zicând: Proorocește-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
|
|
69. |
Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s-a apropiat de
el, zicând: Și tu erai cu Iisus Galileianul.
|
|
70. |
Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu știu ce zici.
|
|
71. |
Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și a zis celor de acolo:
Și acesta era cu Iisus Nazarineanul.
|
|
72. |
Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta.
|
|
73. |
Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru:
Cu adevărat și tu ești dintre ei, căci și graiul te vădește.
|
|
74. |
Atunci el a început a se blestema și a se jura: Nu cunosc pe omul
acesta. Și îndată a cântat cocoșul.
|
|
75. |
Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai
înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și ieșind
afară, a plâns cu amar.
|