1. |
Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, |
2. |
Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. |
3. |
Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată. |
4. |
Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: |
5. |
"Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug". |
6. |
Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, |
7. |
Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. |
8. |
Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, |
9. |
Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! |
10. |
Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? |
11. |
Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. |
12. |
Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. |
13. |
Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!" |
14. |
Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi. |
15. |
Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat, |
16. |
Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă? |
17. |
Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. |
18. |
Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; |
19. |
Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. |
20. |
Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? |
21. |
Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. |
22. |
Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. |
23. |
Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? |
24. |
Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: |
25. |
Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? |
26. |
Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. |
27. |
Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. |
28. |
Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. |
29. |
Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. |
30. |
Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. |
31. |
Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. |
32. |
Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el. |
33. |
Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. |
34. |
Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. |
35. |
Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. |
36. |
Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. |
37. |
La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. |
38. |
Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. |
39. |
Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. |
40. |
Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? |
41. |
I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. |
42. |
Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"? |
43. |
De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. |
44. |
Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. |
45. |
Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. |
46. |
Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc. |