|
1. |
Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa. |
|
2. |
Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. |
|
3. |
Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. |
|
4. |
Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da. |
|
5. |
Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. |
|
6. |
Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? |
|
7. |
Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua. |
|
8. |
Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi. |
|
9. |
Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. |
|
10. |
Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar. |
|
11. |
Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, |
|
12. |
Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. |
|
13. |
Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? |
|
14. |
Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. |
|
15. |
Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun? |
|
16. |
Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. |
|
17. |
Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale: |
|
18. |
Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; |
|
19. |
Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia. |
|
20. |
Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. |
|
21. |
Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. |
|
22. |
Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. |
|
23. |
Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. |
|
24. |
Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi. |
|
25. |
Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. |
|
26. |
Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. |
|
27. |
Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă, |
|
28. |
După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. |
|
29. |
Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui. |
|
30. |
Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! |
|
31. |
Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. |
|
32. |
Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? |
|
33. |
Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri. |
|
34. |
Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui. |