1. |
Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinuieşte în veac; toţi cei ce o ţin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri. |
2. |
Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei. |
3. |
Nu da altuia mărirea ta şi cele de folos ţie, celui de alt neam. |
4. |
Fericiţi suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat. |
5. |
Îndrăzneşte, poporul meu, pomenirea lui Israel. |
6. |
Vândutu-v-aţi neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că aţi mâniat pe Dumnezeu, v-aţi dat vrăjmaşilor. |
7. |
Pentru că aţi întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, şi nu lui Dumnezeu. |
8. |
Şi aţi uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veşnic, şi aţi întristat Ierusalimul care v-a hrănit. |
9. |
Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu şi a zis: Auziţi, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare, |
10. |
Că am văzut robirea fiilor mei şi a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veşnic. |
11. |
Că i-am hrănit cu bucurie şi i-am slobozit cu plângere şi cu jale. |
12. |
Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă şi părăsită de mulţi; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuţi de la legea lui Dumnezeu. |
13. |
Şi judecăţile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învăţăturii în dreptatea Lui n-au mers. |
14. |
Veniţi, vecinele Sionului, şi vă aduceţi aminte de robirea fiilor şi a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veşnic. |
15. |
Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de ruşine şi de altă limbă. |
16. |
Că nu s-au ruşinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc şi au luat pe cei iubiţi ai văduvei, şi pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice. |
17. |
Şi eu cu ce v-aş putea ajuta? |
18. |
Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmaşilor voştri. |
19. |
Duceţi-vă, fiilor, duceţi-vă, că eu am rămas pustie. |
20. |
Dezbrăcatu-m-am de veşmântul păcii şi m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, şi voi striga către Cel Veşnic în zilele mele: |
21. |
Îndrăzniţi, fiilor, strigaţi către Dumnezeu şi El vă va scoate din silnica robie şi din mâna vrăjmaşilor. |
22. |
Că eu de la Cel Veşnic am nădăjduit izbăvirea voastră şi mi-a venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El. |
23. |
Că v-am trimis cu plângere şi cu jale, şi vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie şi veselie în veac. |
24. |
Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, aşa vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare şi cu strălucirea Celui Veşnic. |
25. |
Fiilor! Îndelung răbdaţi mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmaşul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui şi pe grumajii lui vei pune piciorul tău. |
26. |
Copiii mei cei răsfăţaţi au mers pe căi aspre, au fost ridicaţi ca o turmă prădată de vrăjmaş. |
27. |
Îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Îşi va aduce aminte de voi. |
28. |
Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateţi de la Dumnezeu, întoarceţi-vă şi căutaţi-L de zece ori mai puternic. |
29. |
Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veşnică veselie odată cu mântuirea voastră. |
30. |
Îndrăzneşte, Ierusalime, te va mângâia Cel care ţi-a dat un nume! |
31. |
Vai de cei ce ţi-au făcut mult rău şi s-au bucurat de căderea ta! |
32. |
Vai cetăţilor ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi! |
33. |
Că precum ea s-a bucurat de căderea ta şi a fost fericită de ruina ta, aşa se va mâhni pentru pustiirea sa. |
34. |
Şi voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult şi semeţia ei va fi spre plângere. |
35. |
Că un foc va veni peste ea de la Cel Veşnic, pentru zile îndelungate, şi va fi locuită de demoni multă vreme. |
36. |
Priveşte către răsărit, Ierusalime, şi vezi bucuria care-ţi vine de la Dumnezeu. |
37. |
Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunaţi prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu. |