|
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Capitolul 1
|
1. |
Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru
vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,
|
|
2. |
Pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele
Scripturi,
|
|
3. |
Despre Fiul Său, Cel născut din sămânța lui David, după trup,
|
|
4. |
Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul
sfințeniei, prin învierea Lui din morți, Iisus Hristos, Domnul nostru,
|
|
5. |
Prin Care am primit har și apostolie, ca să aduc, în numele Său,
la ascultarea credinței, toate neamurile,
|
|
6. |
Întru care sunteți și voi chemați ai lui Iisus Hristos:
|
|
7. |
Tuturor celor ce sunteți în Roma, iubiți de Dumnezeu, chemați și
sfinți: har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul
Iisus Hristos!
|
|
8. |
Mulțumesc, întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi
toți, fiindcă credința voastră se vestește în toată lumea.
|
|
9. |
Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu, întru
Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi,
|
|
10. |
Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voința
Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi.
|
|
11. |
Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împărtășesc vreun dar
duhovnicesc, spre întărirea voastră.
|
|
12. |
Și aceasta ca să mă mângâi împreună cu voi prin credința noastră
laolaltă, a voastră și a mea.
|
|
13. |
Fraților, nu vreau ca voi să nu știți că, de multe ori, mi-am pus
în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat, ca să am și între
voi vreo roadă, ca și la celelalte neamuri.
|
|
14. |
Dator sunt și elinilor și barbarilor și învățaților și neînvățaților;
|
|
15. |
Astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia
și vouă, celor din Roma.
|
|
16. |
Căci nu mă rușinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere
a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, și
elinului.
|
|
17. |
Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credință spre
credință, precum este scris: "Iar dreptul din credință va fi viu".
|
|
18. |
Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea
și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr.
|
|
19. |
Pentru că ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este cunoscut
de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
|
|
20. |
Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se
din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire, așa ca ei să fie fără
cuvânt de apărare,
|
|
21. |
Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu,
nici nu I-au mulțumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor și inima lor cea
nesocotită s-a întunecat.
|
|
22. |
Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni.
|
|
23. |
Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea
chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare
și al târâtoarelor.
|
|
24. |
De aceea Dumnezeu i-a dat necurăției, după poftele inimilor lor,
ca să-și pângărească trupurile lor între ei,
|
|
25. |
Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au
închinat și au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat
în veci, amin!
|
|
26. |
Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci și femeile
lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
|
|
27. |
Asemenea și bărbații lăsând rânduiala cea după fire a părții femeiești,
s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați, săvârșind
rușinea și luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
|
|
28. |
Și precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoștință, așa
și Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se
cuvine.
|
|
29. |
Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de
lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune,
de purtări rele, bârfitori,
|
|
30. |
Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeți, trufași,
lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților,
|
|
31. |
Neînțelepți, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
|
|
32. |
Aceștia, deși au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că
cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei
acestea, ci le și încuviințează celor care le fac.
|
|