|
1. |
Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos
Iisus.
|
|
2. |
Căci legea duhului vieții în Hristos Iisus m-a eliberat de legea
păcatului și a morții,
|
|
3. |
Pentru că ceea ce era cu neputință Legii - fiind slabă prin trup
- a săvârșit Dumnezeu, trimițând pe Fiul Său întru asemănarea trupului
păcatului și pentru păcat a osândit păcatul în trup,
|
|
4. |
Pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu
umblăm după trup, ci după duh.
|
|
5. |
Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce
sunt după Duh, cele ale Duhului.
|
|
6. |
Căci dorința cărnii este moarte dar dorința Duhului este viață și
pace;
|
|
7. |
Fiindcă dorința cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci
nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate.
|
|
8. |
Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
|
|
9. |
Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu
locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este
al Lui.
|
|
10. |
Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar
Duhul, viață pentru dreptate,
|
|
11. |
Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morți locuiește în
voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morți va face vii și trupurile
voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi.
|
|
12. |
Drept aceea, fraților, nu suntem datori trupului, ca să viețuim
după trup.
|
|
13. |
Căci dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți, cu Duhul,
faptele trupului, veți fi vii.
|
|
14. |
Căci câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
|
|
15. |
Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci
ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!
|
|
16. |
Duhul însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii
ai lui Dumnezeu.
|
|
17. |
Și dacă suntem fii, suntem și moștenitori - moștenitori ai lui
Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El,
ca împreună cu El să ne și preamărim.
|
|
18. |
Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de
mărirea care ni se va descoperi.
|
|
19. |
Pentru că făptura așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui
Dumnezeu.
|
|
20. |
Căci făptura a fost supusă deșertăciunii - nu din voia ei, ci din
cauza aceluia care a supus-o - cu nădejde,
|
|
21. |
Pentru că și făptura însăși se va izbăvi din robia stricăciunii,
ca să fie părtașă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
|
|
22. |
Căci știm că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri
până acum.
|
|
23. |
Și nu numai atât, ci și noi, care avem pârga Duhului, și noi înșine
suspinăm în noi, așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
|
|
24. |
Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai
e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede?
|
|
25. |
Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, așteptăm prin răbdare.
|
|
26. |
De asemenea și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi
nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu
suspine negrăite.
|
|
27. |
Iar Cel ce cercetează inimile știe care este dorința Duhului, căci
după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinți.
|
|
28. |
Și știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc
pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după voia Lui;
|
|
29. |
Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a și
hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut
între mulți frați.
|
|
30. |
Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat;
și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat,
pe aceștia i-a și mărit.
|
|
31. |
Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este
împotriva noastră?
|
|
32. |
El, Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții, pentru
noi toți, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?
|
|
33. |
Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este
Cel ce îndreptează;
|
|
34. |
Cine este Cel ce osândește? Hristos, Cel ce a murit, și mai ales
Cel ce a înviat, Care și este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijlocește
pentru noi!
|
|
35. |
Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau
primejdia, sau sabia?
|
|
36. |
Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâți toată ziua, socotiți
am fost ca niște oi de junghiere".
|
|
37. |
Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela
Care ne-a iubit.
|
|
38. |
Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii,
nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
|
|
39. |
Nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea
să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus,
Domnul nostru.
|