1. |
Oare nu ştiţi, fraţilor - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăieşte? |
2. |
Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. |
3. |
Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat. |
4. |
Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu. |
5. |
Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii; |
6. |
Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche. |
7. |
Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! |
8. |
Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort. |
9. |
Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă; |
10. |
Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte. |
11. |
Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. |
12. |
Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună. |
13. |
Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos. |
14. |
Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. |
15. |
Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc. |
16. |
Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună. |
17. |
Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine. |
18. |
Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu; |
19. |
Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. |
20. |
Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. |
21. |
Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. |
22. |
Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; |
23. |
Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. |
24. |
Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia? |
25. |
Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului. |