|
1. |
Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. |
|
2. |
Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; |
|
3. |
Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. |
|
4. |
Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor. |
|
5. |
Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate? |
|
6. |
Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". |
|
7. |
Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. |
|
8. |
Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi. |
|
9. |
Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră! |
|
10. |
Căci Moise a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească". |
|
11. |
Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, |
|
12. |
Nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. |
|
13. |
Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi faceţi multe asemănătoare cu acestea. |
|
14. |
Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: |
|
15. |
Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. |
|
16. |
De are cineva urechi de auzit să audă. |
|
17. |
Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. |
|
18. |
Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? |
|
19. |
Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. |
|
20. |
Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. |
|
21. |
Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, |
|
22. |
Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. |
|
23. |
Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. |
|
24. |
Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. |
|
25. |
Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. |
|
26. |
Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. |
|
27. |
Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. |
|
28. |
Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. |
|
29. |
Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta. |
|
30. |
Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise. |
|
31. |
Şi, ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. |
|
32. |
Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el. |
|
33. |
Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui. |
|
34. |
Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! |
|
35. |
Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. |
|
36. |
Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. |
|
37. |
Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească. |