1. |
Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur? |
2. |
Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu. |
3. |
Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? |
4. |
Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: "Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu". |
5. |
Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc. |
6. |
Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? |
7. |
Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos? |
8. |
Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă. |
9. |
Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat, |
10. |
După cum este scris: "Nu este drept nici unul; |
11. |
Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. |
12. |
Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. |
13. |
Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; |
14. |
Gura lor e plină de blestem şi amărăciune; |
15. |
Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; |
16. |
Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; |
17. |
Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; |
18. |
Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor". |
19. |
Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. |
20. |
Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului. |
21. |
Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci. |
22. |
Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. |
23. |
Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; |
24. |
Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. |
25. |
Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, |
26. |
Întru îngăduinţa lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus. |
27. |
Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. |
28. |
Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii. |
29. |
Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor. |
30. |
Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur. |
31. |
Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea. |