|
1. |
Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat. |
|
2. |
Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege. |
|
3. |
Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici. |
|
4. |
Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta. |
|
5. |
Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. |
|
6. |
Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian. |
|
7. |
Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. |
|
8. |
Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. |
|
9. |
Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. |
|
10. |
Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare. |
|
11. |
Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat. |
|
12. |
Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei. |
|
13. |
Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, |
|
14. |
A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui. |
|
15. |
Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte. |
|
16. |
Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. |
|
17. |
Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat. |
|
18. |
Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba, |
|
19. |
Care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. |
|
20. |
Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus. |
|
21. |
Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! |
|
22. |
Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera. |
|
23. |
Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. |
|
24. |
Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor. |
|
25. |
Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor. |
|
26. |
Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus. |
|
27. |
Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. |
|
28. |
Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. |
|
29. |
Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! |
|
30. |
Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. |
|
31. |
Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi? |
|
32. |
Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. |
|
33. |
Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. |
|
34. |
Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi. |
|
35. |
Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. |
|
36. |
Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet. |
|
37. |
Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! |
|
38. |
Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor. |
|
39. |
Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. |
|
40. |
Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? |
|
41. |
Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. |
|
42. |
Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. |
|
43. |
Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. |
|
44. |
Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. |
|
45. |
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. |
|
46. |
Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. |
|
47. |
Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. |
|
48. |
Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. |
|
49. |
Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. |
|
50. |
Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept, |
|
51. |
- Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu. |
|
52. |
Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. |
|
53. |
Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus. |
|
54. |
Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă. |
|
55. |
Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui. |
|
56. |
Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege. |