1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Capitolul 1

1.	Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
2.	Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,
3.	Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,
4.	Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.
5.	Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6.	Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7.	Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
8.	Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
9.	A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului.
10.	Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.
11.	Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
12.	Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
13.	Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.
14.	Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura.
15.	Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
16.	Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17.	Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
18.	Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.
19.	Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
20.	Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
21.	Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
22.	Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
23.	Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
24.	Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
25.	Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
26.	Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
27.	Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28.	Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
29.	Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
30.	Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
31.	Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
32.	Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
33.	Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
34.	Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35.	Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
36.	Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
37.	Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.
38.	Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.
39.	Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
40.	Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
41.	Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
42.	Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43.	Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
44.	Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
45.	Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
46.	Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47.	Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48.	Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49.	Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
50.	Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51.	Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52.	Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
53.	Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
54.	A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
55.	Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.
56.	Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
57.	Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
58.	Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
59.	Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
60.	Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
61.	Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
62.	Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
63.	Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
64.	Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65.	Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
66.	Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
67.	Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
68.	Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său;
69.	Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
70.	Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
71.	Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
72.	Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
73.	De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
74.	Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
75.	Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.
76.	Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,
77.	Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
78.	Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi  Răsăritul cel de Sus,
79.	Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.
80.	Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.