1. |
Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. |
2. |
Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela va împărţi moştenirea eu fraţii. |
3. |
în topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul. |
4. |
Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea. |
5. |
Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. |
6. |
Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor. |
7. |
Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase. |
8. |
Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin. |
9. |
Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni. |
10. |
Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. |
11. |
Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. |
12. |
Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui. |
13. |
Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui. |
14. |
Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! |
15. |
Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului. |
16. |
Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere. |
17. |
Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. |
18. |
Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui. |
19. |
Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina. |
20. |
Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz. |
21. |
Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte. |
22. |
O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele. |
23. |
Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptăţii. |
24. |
Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului. |
25. |
Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui. |
26. |
Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept. |
27. |
Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput. |
28. |
Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte. |