1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

Capitolul 9

1.	Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
2.	A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
3.	Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
4.	"Cine este neînţelept să intre  la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
5.	"Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6.	Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"
7.	Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
8.	Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
9.	Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
10.	Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
11.	Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
12.	Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13.	Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14.	Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
15.	Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
16.	"Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
17.	"Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun".
18.	Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).