1. |
Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. |
2. |
Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie. |
3. |
Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi. |
4. |
Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima. |
5. |
Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept. |
6. |
În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câştigul celui fără de lege este tulburare. |
7. |
Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu. |
8. |
Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui. |
9. |
Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate. |
10. |
O certare aspră capătă ,el ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri. |
11. |
Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. |
12. |
Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi. |
13. |
O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj. |
14. |
Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia. |
15. |
Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat. |
16. |
Mai bine puţin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă). |
17. |
Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură. |
18. |
Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. |
19. |
Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă. |
20. |
Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui. |
21. |
Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă. |
22. |
Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori. |
23. |
Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei! |
24. |
Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. |
25. |
Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei. |
26. |
Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui). |
27. |
Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi. |
28. |
Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi. |
29. |
Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi. |
30. |
O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele. |
31. |
Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi. |
32. |
Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. |
33. |
Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. |