|
1. |
Şi când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, |
|
2. |
Şi le-a zis: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. |
|
3. |
Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici. |
|
4. |
Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat. |
|
5. |
Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegaţi mânzul? |
|
6. |
Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au lăsat. |
|
7. |
Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut pe el. |
|
8. |
Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. |
|
9. |
Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! |
|
10. |
Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus! |
|
11. |
Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. |
|
12. |
Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. |
|
13. |
Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. |
|
14. |
Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau. |
|
15. |
Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. |
|
16. |
Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. |
|
17. |
Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. |
|
18. |
Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. |
|
19. |
Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate. |
|
20. |
Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. |
|
21. |
Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. |
|
22. |
Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. |
|
23. |
Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. |
|
24. |
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. |
|
25. |
Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. |
|
26. |
Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre. |
|
27. |
Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii. |
|
28. |
Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? |
|
29. |
Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: |
|
30. |
Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! |
|
31. |
Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? |
|
32. |
Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc. |
|
33. |
Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea. |