|
1. |
Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. |
|
2. |
Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. |
|
3. |
Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. |
|
4. |
Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. |
|
5. |
Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? |
|
6. |
Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, |
|
7. |
Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. |
|
8. |
Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui. |
|
9. |
Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. |
|
10. |
Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea. |
|
11. |
Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut. |
|
12. |
Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. |
|
13. |
Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. |
|
14. |
Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. |
|
15. |
Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. |
|
16. |
Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. |
|
17. |
Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare. |
|
18. |
Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? |
|
19. |
El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. |
|
20. |
Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; |
|
21. |
Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. |
|
22. |
Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, |
|
23. |
Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. |
|
24. |
Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. |
|
25. |
Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! |
|
26. |
Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? |
|
27. |
Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. |
|
28. |
Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. |
|
29. |
Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. |
|
30. |
Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. |
|
31. |
Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. |
|
32. |
Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? |
|
33. |
Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, |
|
34. |
Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. |
|
35. |
Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii. |
|
36. |
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. |
|
37. |
Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. |
|
38. |
Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? |
|
39. |
Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. |
|
40. |
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. |
|
41. |
Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? |
|
42. |
Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. |
|
43. |
Şi luând, a mâncat înaintea lor. |
|
44. |
Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. |
|
45. |
Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. |
|
46. |
Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. |
|
47. |
Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. |
|
48. |
Voi sunteţi martorii acestora. |
|
49. |
Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. |
|
50. |
Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. |
|
51. |
Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. |
|
52. |
Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. |
|
53. |
Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. |