Cap. 3
6. Şi i-a spus cum că vistieria sa din Ierusalim este plină
de nenumăraţi
bani, căci mulţimea
banilor ce se adună din biruri este nenumărată şi fără legătură cu ce se cheltuieşte la jertfe, şi s-ar putea ca aceste comori să vină sub puterea regelui.
7. Şi întâlnindu-se Apoloniu eu regele, l-a înştiinţat
de banii
despre care i s-a spus, iar el, chemând pe Eliodor, care era mai mare peste
bani, l-a trimis şi i-a poruncit să aducă
banii mai sus pomeniţi.
11. Iar o seamă sunt şi ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte
de cinste; iar nu precum a făcut pâra necredinciosul Simon; dacă se scad toate aceste bogăţii, toţi
banii sunt patru sute
de talanţi
de argint şi două sute
de aur.
Cap. 4
1. Iar Simon
de care am vorbit mai înainte, care a fost vânzătorul
banilor şi al patriei, grăia rău
de Onia, ca şi cum el ar fi abătut nenorocirea asupra lui Eliodor şi ar fi fost urzitorul răutăţilor;
23. Şi după trei ani a trimis Iason pe Menelau, fratele lui Simon mai sus-numitul, ca să ducă
bani regelui şi ca să-i aducă aminte
de lucrurile cele
de lipsă.
27. Iar Menelau a ajuns arhiereu, dar
de banii pe care îi făgăduise regelui nici o grijă n-a avut,
deşi Sostrate, mai marele cetăţii, îi cerea.