1. |
Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan, |
2. |
Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui, |
3. |
A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea. |
4. |
Şi trebuia să treacă prin Samaria. |
5. |
Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; |
6. |
Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. |
7. |
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. |
8. |
Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. |
9. |
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. |
10. |
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. |
11. |
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? |
12. |
Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? |
13. |
Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; |
14. |
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. |
15. |
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. |
16. |
Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. |
17. |
Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. |
18. |
Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. |
19. |
Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. |
20. |
Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. |
21. |
Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. |
22. |
Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. |
23. |
Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. |
24. |
Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. |
25. |
I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. |
26. |
Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. |
27. |
Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? |
28. |
Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: |
29. |
Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul? |
30. |
Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. |
31. |
Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. |
32. |
Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. |
33. |
Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? |
34. |
Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. |
35. |
Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. |
36. |
Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. |
37. |
Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. |
38. |
Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. |
39. |
Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. |
40. |
Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. |
41. |
Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, |
42. |
Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii. |
43. |
Şi după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea. |
44. |
Căci Iisus însuşi a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în ţara lui. |
45. |
Deci, când a venit în Galileea, L-au primit galileenii, cei ce văzuseră toate câte făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare, căci şi ei veniseră la sărbătoare. |
46. |
Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. |
47. |
Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară. |
48. |
Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede. |
49. |
Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu. |
50. |
Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. |
51. |
Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte. |
52. |
Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile. |
53. |
Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui. |
54. |
Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea. |