|
1. |
De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, |
|
2. |
Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, |
|
3. |
Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. |
|
4. |
Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; |
|
5. |
Este un Domn, o credinţă, un botez, |
|
6. |
Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. |
|
7. |
Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. |
|
8. |
Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor". |
|
9. |
Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? |
|
10. |
Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. |
|
11. |
Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, |
|
12. |
Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, |
|
13. |
Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos. |
|
14. |
Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, |
|
15. |
Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos. |
|
16. |
Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste. |
|
17. |
Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor, |
|
18. |
Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; |
|
19. |
Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. |
|
20. |
Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos, |
|
21. |
Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; |
|
22. |
Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, |
|
23. |
Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, |
|
24. |
Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. |
|
25. |
Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. |
|
26. |
Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. |
|
27. |
Nici nu daţi loc diavolului. |
|
28. |
Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. |
|
29. |
Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă. |
|
30. |
Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. |
|
31. |
Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. |
|
32. |
Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos. |