|
1. |
Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele. |
|
2. |
Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete. |
|
3. |
Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea! |
|
4. |
El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea. |
|
5. |
Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire. |
|
6. |
Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde. |
|
7. |
Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia! |
|
8. |
Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. |
|
9. |
Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită. |
|
10. |
Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino! |
|
11. |
Iarna a trecut, ploaia a încetat. |
|
12. |
Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude. |
|
13. |
Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino! |
|
14. |
Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută. |
|
15. |
Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare. |
|
16. |
Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii. |
|
17. |
Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart. |