|
1. |
După moartea lui Ahab, Moabul s-a răzvrătit împotriva lui Israel.
|
|
2. |
Iar Ohozia, căzând printre gratiile foișorului său cel din Samaria,
s-a îmbolnăvit și a trimis soli și le-a zis: ?Duceți-vă și întrebați pe
Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: Mă voi însănătoși eu oare din boala aceasta?"
și aceștia s-au dus să întrebe.
|
|
3. |
Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: ?Scoală și
ieși înaintea trimișilor regelui Samariei și le spune: Au doară în Israel
nu este Dumnezeu, de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
|
|
4. |
De aceea așa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei
mai coborî, ci vei muri". Și s-a dus Ilie și le-a spus.
|
|
5. |
Atunci s-au întors solii la Ohozia și acesta le-a zis: ?De ce v-ați
întors?"
|
|
6. |
Iar ei i-au răspuns: ?Ne-a ieșit înainte un om și ne-a zis: Întoarceți-vă
și vă duceți la regele care v-a trimis și-i spuneți: Așa zice Domnul: Au
doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiți să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul
Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit,
ci vei muri".
|
|
7. |
Iar regele le-a zis: "Ce înfățișare avea omul acela care v-a ieșit
înainte și v-a grăit cuvintele acestea?"
|
|
8. |
Și ei i-au răspuns: "Omul acela este păros peste tot și încins peste
mijloc cu o cingătoare de curea". A zis regele: "Acela este Ilie Tesviteanul".
|
|
9. |
Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu cei
cincizeci ai lui; și acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful muntelui
și i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, regele îți zice: "Coboară-te!"
|
|
10. |
Iar Ilie a răspuns: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc
din cer și să te ardă pe tine și pe cei cincizeci ai tăi!" Și s-a coborât
foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci ai lui.
|
|
11. |
Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alți cincizeci. Acesta
i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, așa a zis regele: Coboară-te degrabă!"
|
|
12. |
Și răspunzând, Ilie i-a zis: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se
coboare foc din cer și să te ardă pe tine și pe cei cincizeci ai tăi!"
și s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer și l-a ars pe el și pe cei cincizeci
ai lui.
|
|
13. |
Și a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar
a treia căpetenie, venind și căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a
rugat, zicând: "Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii
tăi sufletul meu și sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!
|
|
14. |
Iată s-a coborât foc din cer și a mistuit pe cele două căpetenii
peste cincizeci și pe oamenii lor; acum insă să nu fie sufletul meu trecut
cu vederea de ochii tăi!"
|
|
15. |
Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: "Du-te cu el și nu te
teme de el!" Și s-a sculat Ilie și s-a dus cu el la rege.
|
|
16. |
Și a zis către el: "Așa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli
să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca și cum în Israel n-ar
fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit
nu te vei mai coborî, ci vei muri".
|
|
17. |
Și apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit
Ilie. Și în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în anul
al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci Ohozia nu
avea fecior.
|
|
18. |
Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea
cronicilor regilor lui Israel.
|