|
1. |
Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face și botează
mai mulți ucenici ca Ioan,
|
|
2. |
Deși Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
|
|
3. |
A lăsat Iudeea și S-a dus iarăși în Galileea.
|
|
4. |
Și trebuia să treacă prin Samaria.
|
|
5. |
Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul
pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
|
|
6. |
Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie,
S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas.
|
|
7. |
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis:
Dă-Mi să beau.
|
|
8. |
Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
|
|
9. |
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei
de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec
cu samarinenii.
|
|
10. |
Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu
și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, și
ți-ar fi dat apă vie.
|
|
11. |
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă;
de unde, dar, ai apa cea vie?
|
|
12. |
Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a
dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui?
|
|
13. |
Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta
iarăși;
|
|
14. |
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta
în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare
spre viață veșnică.
|
|
15. |
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez,
nici să mai vin aici să scot.
|
|
16. |
Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici.
|
|
17. |
Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai
zis că nu ai bărbat.
|
|
18. |
Căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este
bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
|
|
19. |
Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu ești prooroc.
|
|
20. |
Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți că
în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
|
|
21. |
Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe
muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.
|
|
22. |
Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm Căruia știm,
pentru că mântuirea din iudei este.
|
|
23. |
Dar vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor
închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători
își dorește.
|
|
24. |
Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să i se închine
în duh și în adevăr.
|
|
25. |
I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când
va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
|
|
26. |
Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
|
|
27. |
Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie.
Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbești cu ea?
|
|
28. |
Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
|
|
29. |
Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva
aceasta este Hristosul?
|
|
30. |
Și au ieșit din cetate și veneau către El.
|
|
31. |
Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă.
|
|
32. |
Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți.
|
|
33. |
Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
|
|
34. |
Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis
pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui.
|
|
35. |
Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată zic
vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele că sunt albe pentru seceriș.
|
|
36. |
Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viața veșnică,
ca să se bucure împreună și cel ce seamănă și cel ce seceră.
|
|
37. |
Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul
și altul secerătorul.
|
|
38. |
Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit
și voi ați intrat în munca lor.
|
|
39. |
Și mulți samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul
femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
|
|
40. |
Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la
ei. Și a rămas acolo două zile.
|
|
41. |
Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui,
|
|
42. |
Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci
noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul
lumii.
|
|
43. |
Și după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.
|
|
44. |
Căci Iisus însuși a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în țara
lui.
|
|
45. |
Deci, când a venit în Galileea, L-au primit galileenii, cei ce
văzuseră toate câte făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare, căci și ei veniseră
la sărbătoare.
|
|
46. |
Deci iarăși a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin.
Și era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
|
|
47. |
Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus
la El și Îl ruga să Se coboare și să vindece pe fiul lui, că era gata să
moară.
|
|
48. |
Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți
crede.
|
|
49. |
Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de
a muri copilul meu.
|
|
50. |
Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăiește. Și omul a crezut cuvântului
pe care i l-a spus Iisus și a plecat.
|
|
51. |
Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că
fiul lui trăiește.
|
|
52. |
Și cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine.
Deci i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.
|
|
53. |
Așadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus
i-a zis: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui.
|
|
54. |
Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăși Iisus, venind
din Iudeea în Galileea.
|