|
1. |
Şi după două zile erau Paştile şi Azimile. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleşug, ca să-L omoare. |
|
2. |
Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor. |
|
3. |
Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. |
|
4. |
Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? |
|
5. |
Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei. |
|
6. |
Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. |
|
7. |
Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna. |
|
8. |
Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. |
|
9. |
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei. |
|
10. |
Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus. |
|
11. |
Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit. |
|
12. |
Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile? |
|
13. |
Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el. |
|
14. |
Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? |
|
15. |
Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi. |
|
16. |
Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile. |
|
17. |
Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. |
|
18. |
Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. |
|
19. |
Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? |
|
20. |
Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. |
|
21. |
Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. |
|
22. |
Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. |
|
23. |
Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi. |
|
24. |
Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. |
|
25. |
Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu. |
|
26. |
Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. |
|
27. |
Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile". |
|
28. |
Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. |
|
29. |
Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu. |
|
30. |
Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. |
|
31. |
El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi. |
|
32. |
Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga. |
|
33. |
Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni. |
|
34. |
Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. |
|
35. |
Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta). |
|
36. |
Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. |
|
37. |
Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas? |
|
38. |
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. |
|
39. |
Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. |
|
40. |
Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă. |
|
41. |
Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. |
|
42. |
Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat. |
|
43. |
Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni. |
|
44. |
Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază. |
|
45. |
Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat. |
|
46. |
Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. |
|
47. |
Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea. |
|
48. |
Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi. |
|
49. |
În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. |
|
50. |
Şi, lăsându-L, au fugit toţi. |
|
51. |
Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. |
|
52. |
El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol. |
|
53. |
Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii. |
|
54. |
Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc. |
|
55. |
Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. |
|
56. |
Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. |
|
57. |
Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: |
|
58. |
Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi. |
|
59. |
Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. |
|
60. |
Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia? |
|
61. |
Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? |
|
62. |
Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului. |
|
63. |
Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori? |
|
64. |
Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. |
|
65. |
Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele. |
|
66. |
Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului, |
|
67. |
Şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. |
|
68. |
El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. |
|
69. |
Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei. |
|
70. |
Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă. |
|
71. |
Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi. |
|
72. |
Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă. |