|
1. |
În vremea aceea Solomon, fiul lui David, se întărise în domnie şi Domnul Dumnezeul lui era cu el, înălţându-l foarte sus. |
|
2. |
Solomon a poruncit să se adune tot Israelul: căpeteniile peste mii, căpeteniile peste sute, judecătorii şi toţi cei ce cârmuiau în Israel până la capii de familie. |
|
3. |
Apoi s-a dus Solomon şi toată adunarea pe înălţimea cea din Ghibeon, căci acolo era cortul cel dumnezeiesc al adunării pe care-l făcuse Moise, robul lui Dumnezeu, în pustiu. |
|
4. |
Chivotul Domnului îl adusese David din Chiriat-Iearim la locul pe care-l pregătise pentru el David, în Ierusalim, unde-i făcuse un cort nou. |
|
5. |
Iar jertfelnicul cel de aramă, pe care-l făcuse Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, rămăsese acolo, înaintea cortului celui vechi al Domnului. Pe acesta îl cerceta Solomon cu adunarea. |
|
6. |
Şi aici, înaintea feţei Domnului, pe jertfelnicul cel de aramă, care era înaintea cortului adunării, a adus Solomon o mie de arderi de tot. |
|
7. |
În noaptea aceea S-a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: "Cere ce doreşti să-ţi dau?" |
|
8. |
Iar Solomon a zis către Dumnezeu: "Tu ai făcut cu David, tatăl meu, milă mare şi m-ai pus pe mine rege în locul lui. |
|
9. |
Să se împlinească dar, Doamne Dumnezeule, cuvântul Tău cel către David, tatăl meu! De vreme ce m-ai pus pe mine peste un popor mult la număr, ca pulberea pământului, |
|
10. |
Apoi dă-mi mie acum înţelepciune şi ştiinţă, ca să pricep cum să cârmuiesc pe poporul acesta, căci cine poate să cârmuiască pe acest mare popor al Tău?" |
|
11. |
Atunci Dumnezeu a zis către Solomon: "Pentru că tu ai avut la inimă asemenea lucru şi n-ai cerut bogăţie, averi şi slavă, nici sufletele neprietenilor tăi; n-ai cerut de asemenea nici zile multe, ci ai cerut înţelepciune şi ştiinţă, ca să judeci pe poporul Meu peste care te-am pus rege, |
|
12. |
De aceea ţi se dă înţelepciune şi ştiinţă, iar bogăţie, averi şi slavă îţi voi da atâta, câtă n-au mai avut regii cei dinainte de tine şi nici după tine nu vor mai avea". |
|
13. |
Apoi a venit Solomon de pe înălţimea cea din Ghibeon, de la cortul adunării, la Ierusalim şi a domnit peste Israel. |
|
14. |
După aceea Solomon a adunat care de război şi călăreţi; şi avea o mie patru sute de care de război şi douăsprezece mii de călăreţi. Pe toţi aceştia i-a aşezat în cetăţile în care ţinea carele de război, precum şi pe lângă rege în Ierusalim. |
|
15. |
Şi a făcut regele ca argintul şi aurul să fie în Ierusalim la preţ ca pietrele de rând, iar cedrii, prin mulţimea lor, ajunseseră la preţ ca smochinii cei sălbatici care cresc mulţime prin locurile joase. |
|
16. |
Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt şi din Cheve (Coa); negustorii regelui îi cumpărau cu bani, din Cheve (Coa). |
|
17. |
Un car de război se cumpăra şi se aducea din Egipt cu şase sute sicli de argint, iar calul cu o sută cincizeci. Tot astfel aduceau ei şi tuturor Heteilor şi regilor Siriei. |