1. |
Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc, |
2. |
Şi-au făcut cale prin pustiul cel nelocuit, şi-au întins corturile lor în locuri neumblate. |
3. |
Au stat dârji împotriva duşmanilor lor şi au respins pe potrivnicii lor. |
4. |
Au îndurat setea şi au chemat numele Tău şi apă li s-a dat dintr-o stâncă aspră şi din piatră şi-au astâmpărat astfel setea. |
5. |
Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmaşi s-a făcut pentru ei, în nevoia lor, binecuvântare. |
6. |
Şi pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în. sânge necurat, |
7. |
Spre pedeapsă că Faraon poruncise să ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-şi pierduseră nădejdea apă din belşug; |
8. |
Şi astfel le-ai arătat prin setea de care suferiseră, cu ce pedeapsă pedepseşti pe potrivnicii lor. |
9. |
Şi din această certare, cu toate că fuseseră certaţi cu cruţare, ei au ştiut cum sunt chinuiţi nelegiuiţii, judecaţi sub mânie. |
10. |
Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojeneşte, iar pe ceilalţi i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândeşte. |
11. |
Şi cei care erau de faţă şi cei de departe se chinuiau deopotrivă. |
12. |
O îndoită durere i-a cuprins şi suspinau, aducându-şi aminte de lucrurile trecute. |
13. |
Căci dându-şi seama că pedepsele lor au fost spre binele celor scăpaţi, au cunoscut puterea lui Dumnezeu, |
14. |
Acela pe Care mai înainte L-au lepădat şi L-au avut de batjocură, mai pe urmă s-au minunat în faţa Lui, după ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drepţi. |
15. |
Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau şi-i aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare şi fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne, spre pedeapsă, mulţime de animale fără minte, |
16. |
Ca să înveţe că prin ceea ce păcătuieşte cineva, prin aceea se şi pedepseşte. |
17. |
Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, să trimită asupra lor mulţime de urşi şi lei fioroşi, |
18. |
Sau de fiare nou-create, necunoscute şi pline de turbare, suflând aburi arzători, scoţând pe nas fum puturos, sau risipind din ochi înfricoşătoare fulgere. |
19. |
Şi aceste fiare puteau să-i omoare nu numai cu muşcătura, dar să-i îngrozească şi chiar să-i ucidă cu vederea lor. |
20. |
Şi fără de acestea, puteau să piară numai la o suflare, urmăriţi de dreptatea răzbunătoare şi vânturaţi de vântul puterii Tale; ci toate le-ai rânduit cu măsură, cu număr şi cu cumpănă. |
21. |
Căci Tu pururea ai putere nemărginită şi tăriei braţului Tău cine va sta împotrivă? |
22. |
Lumea toată, înaintea Ta, este ca acel pic de praf, care face cumpăna să se plece şi ca picătura de rouă cea de dimineaţă, ce se coboară pe pământ. |
23. |
Şi miluieşti pe toţi, că toate le poţi şi treci cu vederea greşelile oamenilor, ca să se pocăiască. |
24. |
Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu urgiseşti din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit. |
25. |
Şi cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat de Tine la fiinţă? |
26. |
Dar Tu ierţi tuturor, că toate ale Tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete. |