|
1. |
Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu. |
|
2. |
Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau, |
|
3. |
Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. |
|
4. |
Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând: |
|
5. |
Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine. |
|
6. |
Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului. |
|
7. |
Şi am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă. |
|
8. |
Şi am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. |
|
9. |
Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. |
|
10. |
Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer. |
|
11. |
Şi iată, îndată, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram. |
|
12. |
Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa bărbatului; |
|
13. |
Şi el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, cel numit şi Petru. |
|
14. |
Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu şi toată casa ta. |
|
15. |
Şi când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi la început. |
|
16. |
Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi boteza cu Duh Sfânt. |
|
17. |
Deci, dacă Dumnezeu a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu? |
|
18. |
Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă; |
|
19. |
Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor. |
|
20. |
Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus. |
|
21. |
Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. |
|
22. |
Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. |
|
23. |
Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică. |
|
24. |
Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă. |
|
25. |
Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul |
|
26. |
Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. |
|
27. |
În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci. |
|
28. |
Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu. |
|
29. |
Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea; |
|
30. |
Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul. |