|
1. |
Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul cel cu două limbi. |
|
2. |
Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios. |
|
3. |
Altfel frunzele tale vei mânca şi roadele tale vei pierde şi vei rămâne ca un lemn uscat. |
|
4. |
Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el şi va face bucurie vrăjmaşilor. |
|
5. |
Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare. |
|
6. |
Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul. |
|
7. |
Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el. |
|
8. |
Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău. |
|
9. |
Şi este prieten care se întoarce în duşman şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara ta. |
|
10. |
Şi este prieten soţ de masă şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău. |
|
11. |
Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni. |
|
12. |
Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde. |
|
13. |
Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi. |
|
14. |
Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară. |
|
15. |
Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui. |
|
16. |
Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. |
|
17. |
Cel ce se teme de Domnul bine va ţine prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele lui. |
|
18. |
Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. |
|
19. |
Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune. |
|
20. |
Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei. |
|
21. |
Cât de grea este celor neînvăţaţi şi cel nepriceput nu va stărui în ea. |
|
22. |
Căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce. |
|
23. |
Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată. |
|
24. |
Ascultă, fiule, şi primeşte învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu. |
|
25. |
Şi bagă picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei grumazul tău. |
|
26. |
Încovoaie umărul tău şi o poartă pe ea şi să nu-ţi fie greu de legăturile ei. |
|
27. |
Cu tot sufletul tău apropie-te de ea şi cu toată puterea ta păzeşte căile ei. |
|
28. |
Cearcă-o şi o caută şi ţi se va arăta şi, dacă o vei afla, să nu o laşi. |
|
29. |
Că mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va întoarce întru bucurie. |
|
30. |
Şi îţi vor fi obezile ei acoperământ de tărie şi lanţurile ei podoabă de mărire. |
|
31. |
Că podoabă de aur este în ea şi legăturile ei fire de iachint. |
|
32. |
Ca şi cu haină de mărire te vei îmbrăca cu ea şi cunună de bucurie îţi vei pune. |
|
33. |
De vei vrea, fiule, vei învăţa şi, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi. |
|
34. |
De-ţi va plăcea să asculţi, vei învăţa şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi. |
|
35. |
Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte. |
|
36. |
Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele înţelegerii să nu treacă de la tine. |
|
37. |
De vei vedea înţelept, intră la el şi pragurile uşilor lui să le roadă piciorul tău. |
|
38. |
Cugetă întru poruncile Domnului şi întru legea Lui pururea să gândeşti. |
|
39. |
El va întări inima ta şi pofta înţelepciunii tale se va da ţie. |