|
1. |
Şi răspunzând, Tobie a zis: "Tată, voi face tot ce mi-ai poruncit! |
|
2. |
Dar cum voi putea să primesc argintul? El nu mă cunoaşte pe mine, şi nici eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoaştere îi voi da, ca să mă creadă şi să-mi dea argintul? Şi nu cunosc nici drumurile pentru această călătorie în Media". |
|
3. |
Atunci tatăl i-a dat înscrisul şi i-a zis: "Găseşte-ţi un om care să te întovărăşească şi îi voi plăti eu şi du-te după argint până sunt încă în viaţă!" |
|
4. |
Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu ştia. |
|
5. |
Şi i-a zis: "Poţi să mergi cu mine la Ragheşul Mediei? Cunoşti tu locurile acelea?" |
|
6. |
Şi îngerul i-a răspuns: "Pot să merg cu tine şi ştiu drumul; ba chiar am găzduit la Gabael, fratele nostru!" |
|
7. |
Atunci Tobie i-a zis: "Aşteaptă-mă, am să spun tatălui meu". |
|
8. |
Şi acela a zis: "Du-te, numai nu zăbovi!" |
|
9. |
Şi a venit el şi a zis către tatăl său: "Iată, mi-am găsit tovarăş!" Iar tatăl a zis: "Cheamă-l la mine, ca să aflu din ce seminţie este el şi dacă este om de încredere ca să meargă cu tine". |
|
10. |
Şi l-a chemat, şi a venit acela şi s-au îmbrăţişat. |
|
11. |
A întrebat Tobit: "Spune-mi, frate, din ce seminţie şi din ce neam eşti?" |
|
12. |
Şi îngerul a răspuns: "Seminţie şi neam cauţi tu sau simbriaş, care să întovărăşească pe fiul tău?" Iar Tobit a zis către el: "Frate, vreau să-ţi ştiu neamul şi numele tău!" |
|
13. |
Zis-a acela: "Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fraţilor tăi". |
|
14. |
Atunci Tobit i-a zis: "Frate, du-te cu bine şi nu te supăra pe mine că te-am întrebat de seminţia şi neamul tău! Tu-mi eşti frate dintr-un neam bun şi cinstit. Eu am cunoscut pe Anania şi pe Ionatan, feciorii lui Şimei cel Mare; am fost împreună la Ierusalim, ca să ne închinăm, cu pârgă şi cu zeciuieli din roade, căci noi nu ne-am lăsat ademeniţi de rătăcirea fraţilor noştri. Tu, frate, eşti de neam bun şi cinstit. |
|
15. |
Dar spune-mi: Ce plată trebuie să-ţi dau eu? Îţi dau o drahmă pe zi şi toate cele de trebuinţă pentru tine ca şi pentru fiul meu, |
|
16. |
Şi-ţi voi mai adăuga încă la plată, dacă vă veţi întoarce cu bine". |
|
17. |
Şi aşa s-au înţeles. Atunci tatăl a zis către Tobie: "Fii gata de drum şi plecaţi cu bine". Şi fiul său a pregătit cele pentru drum, iar tatăl i-a mai zis: "Du-te cu omul acesta şi Dumnezeu, Cel care locuieşte în ceruri, va îndrepta calea voastră şi îngerul Lui va merge împreună cu voi!" Şi amândoi au ieşit să plece şi s-a dus cu ei şi câinele tânărului. |
|
18. |
Iar Ana, mama lui, a plâns şi a zis către Tobit: "De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el, oare, toiagul bătrâneţilor noastre, când intra şi ieşea înaintea noastră? |
|
19. |
Nu da întâietate argintului. Să fie acesta ca gunoiul înaintea fiului nostru. |
|
20. |
Căci cât ne e rânduit de la Domnul să trăim avem destul pentru aceasta". |
|
21. |
Iar Tobit a zis către ea: "Nu te întrista, soră! Căci el se va întoarce sănătos şi-l vor vedea ochii tăi, |
|
22. |
Căci un înger bun va merge împreună cu el, şi va avea izbândă la drum şi se va întoarce sănătos!" |
|
23. |
Şi a încetat ea de a mai plânge. |