|
1. |
Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră! |
|
2. |
Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam. |
|
3. |
Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve. |
|
4. |
Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată. |
|
5. |
Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz. |
|
6. |
Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine. |
|
7. |
Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor. |
|
8. |
Slugi ne stăpânesc şi nimeni nu vine să ne scoată din mina lor. |
|
9. |
Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu. |
|
10. |
Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei. |
|
11. |
Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda. |
|
12. |
Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, feţele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă. |
|
13. |
Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne. |
|
14. |
Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute. |
|
15. |
S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns. |
|
16. |
Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit! |
|
17. |
Pentru aceasta inima noastră tânjeşte şi ochii s-au întunecat. |
|
18. |
Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile. |
|
19. |
Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam! |
|
20. |
Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme? |
|
21. |
Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de demult! |
|
22. |
Sau Tu ne-ai urgisit şi Te-ai mâniat pe noi, fără măsură? |