|
1. |
Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meşteşugită de făcătorul de miresme. |
|
2. |
În toată gura, ca mierea se va îndulci şi ca muzica la ospăţul vinului. |
|
3. |
Acesta a îndreptat şi a întors poporul şi a stricat urâciunile fărădelegii. |
|
4. |
A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege, a întărit dreapta credinţă. |
|
5. |
Afară de David şi de Iezechia şi de Iosia, toţi au păcătuit. |
|
6. |
Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat, pentru că au dat puterea lor altora şi mărirea lor neamului străin. |
|
7. |
Au ars cetatea cea aleasă a sfinţirii şi au pustiit căile ei, din pricina lui Ieremia, |
|
8. |
Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfinţit prooroc, ca să dezrădăcineze şi să necăjească şi să piardă şi asemenea să zidească şi să sădească. |
|
9. |
Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul heruvimilor. |
|
10. |
Şi mi-aduc aminte şi de Iov, care a ţinut bine toate căile dreptăţii. |
|
11. |
şi oasele celor doisprezece prooroci să odrăslească din locul lor! |
|
12. |
Şi a mângâiat pe Iacov şi i-a mântuit pe ei cu credinţa nădejdii. |
|
13. |
Cum vom mări pe Zorobabel? Că şi el este ca o pecete în mâna dreaptă. |
|
14. |
Tot aşa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăşi locaşul Domnului şi au înălţat templu sfinţit Domnului, spre mărire veşnică. |
|
15. |
Şi pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele căzute şi a întărit porţi şi izvoare şi a ridicat casele noastre. |
|
16. |
Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că şi el a fost răpit de pe pământ. |
|
17. |
Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povăţuitor fraţilor, întărire poporului, iar oasele lui s-au ascuns cu grijă. |
|
18. |
Set şi Sem între oameni s-au mărit şi mai mult decât toată suflarea întru zidirea lui Adam. |