1. |
Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru arătarea slavei Domnului. |
2. |
Soarele în ivire vesteşte, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt. |
3. |
Când este la amiază usucă pământul şi înaintea arşiţei lui cine va sta? |
4. |
Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munţii. |
5. |
Suflând abur de foc şi strălucind rază, întunecă ochii. |
6. |
Mare este Domnul Cel care l-a făcut, şi cu porunca Lui grăbeşte mergerea. |
7. |
Şi luna, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul. |
8. |
Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârşit. |
9. |
Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând. |
10. |
Cort taberelor intru înălţime, întru tăria cerului strălucind. |
11. |
Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului. |
12. |
După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor şi nu obosesc în străjile lor. |
13. |
Vezi curcubeul şi binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa. |
14. |
A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el. |
15. |
Cu porunca Lui a grăbit zăpada şi grăbeşte fulgerele după judecata Sa. |
16. |
Pentru aceea se deschid vistieriile şi norii zboară ca păsările. |
17. |
Cu slava Sa întăreşte norii şi sfărâmă pietrele grindinei |
18. |
Şi de privirea Lui se vor cutremura munţii. |
19. |
Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească pământul, |
20. |
Şi viforul de la miazănoapte şi volbura vântului; |
21. |
Presară zăpada ca păsările ce zboară şi cum poposeşte lăcusta, aşa este pogorârea ei. |
22. |
De frumuseţea albinei ei se va mira ochiul şi de viscolul ei se va spăimânta inima. |
23. |
Şi bruma "a sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheaţă, se face ca vârfurile de ţepuşă. |
24. |
Vânt rece va sufla de la miazănoapte şi va îngheţa apa toată, adunarea apei va acoperi şi se va îmbrăca apa ca şi cu o platoşă. |
25. |
Puterea Domnului va mânca munţii şi va arde pustiul şi va stinge verdeaţa ca focul. |
26. |
Leac repede este norul; roua după arşiţă dă viaţă. |
27. |
Cuvântul Său a făcut să înceteze marea şi a sădit în ea insule. |
28. |
Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei şi istorisirile lor ne umplu de uimire. |
29. |
Şi acolo sunt lucruri de necrezut şi minunate, tot felul de animale şi de vieţuitoare de mare. |
30. |
Prin El toate ajung la ţelul lor şi în cuvântul Lui s-au aşezat toate. |
31. |
Am putea spune multe, fără să terminăm; intr-un cuvânt El este toate. |
32. |
Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale. |
33. |
De temut este Domnul şi mare foarte şi minunată este puterea Lui. |
34. |
Slăvind pe Domnul, înălţaţi-L cât veţi putea, pentru că va prisosi încă. |
35. |
Şi înălţindu-L pe El, întăriţi-vă şi nu vă osteniţi, pentru că nu veţi ajunge. |
36. |
Cine L-a văzut pe El şi va povesti? Şi cine-L slăveşte pe El, precum este? |
37. |
Multe şi mai mari decât acestea sunt ascunse; că puţine am văzut din lucrurile Lui. |
38. |
Că toate le-a făcut Domnul şi celor cuvioşi le-a dat înţelepciune. |