|
1. |
Tot aşa ruşinaţi-vă de spunerea vorbelor celor din auzit şi de descoperirea cuvintelor celor ascunse. |
|
2. |
Şi aşa vei fi ruşinos adevărat şi vei afla har înaintea a tot omul. |
|
3. |
Iar de acestea să nu te ruşinezi şi nu căuta în faţă, ca să grăieşti: |
|
4. |
De legea Celui Preaînalt şi de aşezământul Lui şi de judecată ca să îndreptezi pe cel nelegiuit; |
|
5. |
De socoteli băneşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum; de dreapta împărţire a moştenirii între rude; |
|
6. |
De cumpenile şi de măsurile cele adevărate şi de câştigul celor multe şi celor puţine, |
|
7. |
De câştigul din vânzare sau cumpărare, de multă certarea fiilor tăi şi de sângeroasa pedepsire a robului tău. |
|
8. |
La femeia rea, bună este pecetea, şi unde sunt mâini multe, încuie. |
|
9. |
Orice vei da, cu număr şi cu măsură dă, şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le. |
|
10. |
Nu te sfii să dai învăţătură celui fără de minte, celui nebun şi celui bătrân care se ceartă cu tinerii; şi vei fi cu adevărat învăţat şi lăudat înaintea tuturor celor vii. |
|
11. |
Fata ascunsă, priveghere este tatălui şi grija ei depărtează somnul de la el, cât este tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce se mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său; |
|
12. |
Cât este fecioară, ca nu cumva să se pângărească şi în casa părintească să rămâie grea, |
|
13. |
Iar când va fi cu bărbatul ei ca nu cumva să se smintească, |
|
14. |
Şi împreună locuind cu soţul ei să nu rămână stearpă. |
|
15. |
Cu fata îndărătnică întăreşte paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmaşilor, |
|
16. |
Poveste în cetate şi defăimare poporului şi înaintea multora să te ruşinezi. |
|
17. |
Nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi în mijlocul femeilor nu şedea. |
|
18. |
Că din haină iese molia Şi de la femeie răutatea femeii. |
|
19. |
Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine, şi decât aceea care face ruşine spre batjocură. |
|
20. |
Îmi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului şi cele ce am văzut voi spune cu cuvintele Domnului. |
|
21. |
Soarele luminând, peste toate priveşte şi de mărirea Domnului plin este lucrul Lui. |
|
22. |
Oare n-a dat Domnul sfinţilor ca să spună toate minunile Lui, care le-a întărit Domnul Atotştiutorul, ca să se întărească întru slava Lui toate? |
|
23. |
Adâncul şi inima le cearcă şi vicleşugurile lor le cunoaşte. |
|
24. |
Că a cunoscut Domnul toată ştiinţa şi a căutat la semnul veacului |
|
25. |
Vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni şi descoperind urmele celor ascunse. |
|
26. |
Nici un gând nu este neştiut de El şi nici un cuvânt nu s-a ascuns de El. |
|
27. |
Împodobit-a lucrările înţelepciunii Sale, Cel care este mai înainte de veac şi în veac. |
|
28. |
Nici s-a adăugat, nici s-a împuţinat şi sfatul nimănui nu i-a trebuit. |
|
29. |
Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o scânteie, vrednice de a le privi! |
|
30. |
Toate acestea trăiesc şi petrec în veac, în toate trebuinţele toate ascultă. |
|
31. |
Toate sunt pereche, unul împotriva altuia şi n-a făcut nimic cu scădere. |
|
32. |
Una cu alta au întărit cele bune şi cine se va sătura văzând slava Lui? |