1. |
Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte. |
2. |
Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe om când are lipsă. |
3. |
Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui lipsit. |
4. |
Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac. |
5. |
De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme. |
6. |
Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el. |
7. |
Fă-te iubit adunării şi celui mai mare smereşte capul tău. |
8. |
Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele de pace. |
9. |
Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când judeci. |
10. |
Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor. |
11. |
Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai mult decât mama ta. |
12. |
Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o caută. |
13. |
Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie. |
14. |
Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul. |
15. |
Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul. |
16. |
Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă. |
17. |
Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc, |
18. |
Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l strâmtorează, |
19. |
Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările sale. |
20. |
Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale. |
21. |
Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile căderii lui. |
22. |
Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina. |
23. |
Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har. |
24. |
Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea ta. |
25. |
Nu opri cuvântul în vreme de mântuire, |
26. |
Că din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile limbii învăţătura. |
27. |
Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură. |
28. |
Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului. |
29. |
Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic. |
30. |
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. |
31. |
Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale. |
32. |
Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi. |
33. |
Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat. |