1. |
Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul. |
2. |
Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar. |
3. |
Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat. |
4. |
Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele. |
5. |
Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui? |
6. |
Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate. |
7. |
Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea; |
8. |
Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului. |
9. |
Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui. |
10. |
Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta. |
11. |
Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile. |
12. |
Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă. |
13. |
Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă. |
14. |
Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă. |
15. |
Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului. |
16. |
Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea. |
17. |
Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui. |
18. |
Amară plângere fă şi fierbinte tânguire. |
19. |
Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea şi te mângâie de întristare. |
20. |
Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte virtutea. |
21. |
Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la blestem. |
22. |
Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe urmă. |
23. |
Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie însuţi vei face rău. |
24. |
Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta; mie ieri, şi ţie azi. |
25. |
Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru ieşirea duhului lui. |
26. |
Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi. |
27. |
De ce înţelepciune se va umple cel care ţine plugul şi se făleşte cu mânuirea boldului, |
28. |
Care mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi vorba lui este numai despre vilei? |
29. |
Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi privegherea lui va fi despre hrana boilor. |
30. |
La fel este cu orice dulgher şi orice zidar, care noaptea şi ziua le petrece muncind. |
31. |
La fel, cel care sapă săpături de peceţi; gândul lui este cum să schimbe chipurile. |
32. |
Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi privegherea lui, ca să săvârşească lucrul. |
33. |
Aşa meşterul de fier, şezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului. |
34. |
Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu înfierbântarea cuptorului se va lupta. |
35. |
Sunetul ciocanului umple urechea lui şi ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit. |
36. |
Inima sa o va pune spre săvârşirea lucrurilor şi privegherea lui este ca să le împodobească după ce le săvârşeşte. |
37. |
Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale roata, |
38. |
Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă. |
39. |
Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia lutului. |
40. |
Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să curele cuptorul. |
41. |
Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este înţelegător. |
42. |
Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate. |
43. |
Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul judecăţii nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea şi judecata. |
44. |
Şi în pilde nu se vor pricepe. |
45. |
Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea meşteşugului. |
46. |
Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt. |