1. |
Tot prietenul zice: Eu am ţinut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele. |
2. |
Oare nu este întristare până la moarte, când tovarăşul şi prietenul se fac duşmani? |
3. |
O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleşug? |
4. |
Tovarăşul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici. |
5. |
Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. |
6. |
Să nu uiţi pe prietenul tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. |
7. |
Tot sfetnicul îşi laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la interesele lui. |
8. |
Păzeşte-ţi sufletul tău de sfetnic şi cunoaşte întâi care este lipsa lui, că el urmăreşte interesul lui, |
9. |
Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta şi să-ţi zică: Bună este calea ta şi va sta în preajmă ca să vadă ce ţi se va întâmpla. |
10. |
Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, şi de cel care îţi pizmuieşte soarta, ascunde-ţi sfatul tău; |
11. |
Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război, |
12. |
Nici cu neguţătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare, |
13. |
Nici cu cel pizmaş despre mulţumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare, |
14. |
Nici cu cel leneş despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârşire, nici cu sluga cea leneşă despre multă lucrare. |
15. |
Despre nimic nu te sfătui cu aceştia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaşte că ţine poruncile Domnului, |
16. |
Al cărui suflet este ca şi sufletul tău şi, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine. |
17. |
Sfatul inimii ţi-l întăreşte, că nu-ţi este ţie mai credincios altul decât acela. |
18. |
Că sufletul omului se obişnuieşte uneori a vesti pe om mai mult decât şapte iscoade, care şed în loc înalt ca să ia seama. |
19. |
Şi întru toate acestea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta. |
20. |
Începutul a tot lucrul este cuvântul, şi înainte de toată fapta este sfatul. |
21. |
Semnul schimbării inimii este faţa şi se arată în patru chipuri: binele şi răul, viaţa şi moartea şi limba pururea stăpâneşte pe acestea. |
22. |
Este câte un om înţelept care pe mulţi învaţă şi sufletului său îi este fără de folos. |
23. |
Cel care se arată înţelept în cuvinte, urât va fi şi se va lipsi de toată hrana, |
24. |
Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înţelepciunea este lipsit. |
25. |
Dar este câte unul înţelept pentru sufletul său şi roadele înţelegerii lui sunt crezute. |
26. |
Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân. |
27. |
Bărbatul înţelept se va umple de binecuvântare şi-l vor ferici toţi cei care îl vor vedea. |
28. |
Viaţa omului are zile nenumărate şi zilele lui Israel sunt nenumărate. |
29. |
Cel înţelept întru poporul său va moşteni credinţa şi numele lui în veac va fi viu. |
30. |
Fiule! În viata ta cercetează-ti sufletul tău şi vezi ce este rău şi nu-i da lui! |
31. |
Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte. |
32. |
Nu fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe. |
33. |
Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. |
34. |
Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa. |