|
1. |
Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. |
|
2. |
Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi, |
|
3. |
Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi? |
|
4. |
Căci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi oameni trupeşti? |
|
5. |
Dar ce este Apollo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul fiecăruia. |
|
6. |
Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. |
|
7. |
Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească. |
|
8. |
Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa. |
|
9. |
Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. |
|
10. |
După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; |
|
11. |
Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. |
|
12. |
Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. |
|
13. |
Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. |
|
14. |
Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. |
|
15. |
Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. |
|
16. |
Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? |
|
17. |
De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. |
|
18. |
Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. |
|
19. |
Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor". |
|
20. |
Şi iarăşi: "Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte". |
|
21. |
Aşa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre: |
|
22. |
Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. |
|
23. |
Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu. |