|
1. |
Cel care se răzbună, de la Domnul va afla pedeapsă şi păcatele lui le va ţine minte. |
|
2. |
Iartă nedreptatea aproapelui tău şi, atunci când te vei ruga tu, ţi se vor ierta păcatele. |
|
3. |
Omul care ţine mânie asupra omului, cum poate să ceară de la Dumnezeu vindecare? |
|
4. |
De omul cel asemenea lui nu-i este milă şi pentru păcatele sale se roagă. |
|
5. |
El fiind trup, ţine mânie, şi cine va curăţi păcatele lui? |
|
6. |
Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de stricăciune şi de moarte şi te păzeşte de vrajbă şi rămâi întru porunci. |
|
7. |
Adu-ţi aminte de porunci şi de aşezământul de lege al Celui Preaînalt şi nu te mânia pe aproapele, iertându-i lui neştiinţa. |
|
8. |
Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă. |
|
9. |
Şi omul păcătos va tulbura pe prieten şi, intre oamenii cei ce au pace, va arunca vrajbă. |
|
10. |
Precum este materia focului, aşa se va aprinde şi după putere vrajba va creşte. |
|
11. |
După puterea omului va fi mânia lui; şi după cum este avuţia lui; va înălţa mânia sa. |
|
12. |
Sfada grabnică aprinde foc şi vrajba grabnică varsă sânge. |
|
13. |
De vei sufla în scânteie, se va aprinde, şi de vei scuipa peste ea, se va stinge; amândouă ies din gura ta. |
|
14. |
Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi care aveau pace i-au pierdut. |
|
15. |
Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat. |
|
16. |
Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor. |
|
17. |
Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. |
|
18. |
Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frânge oasele. |
|
19. |
Mulţi au pierit de ascuţişul sabiei, dar mai mulţi de uneltirile limbii. |
|
20. |
Fericit este cel care a scăpat de ea şi care n-a trecut în mânia ei, |
|
21. |
Care n-a tras jugul ei şi cu legăturile ei nu s-a legat. |
|
22. |
Că jugul ei jug de fier este şi legăturile ei sunt legături de aramă. |
|
23. |
Moarte rea este moartea ei şi mai de folos este şeolul decât ea. |
|
24. |
Nu va birui pe cei binecredincioşi şi în văpaia ei nu vor arde. |
|
25. |
Cei care părăsesc pe Domnul vor cădea într-însa şi se va aţâţa întru ei şi nu se va stinge. |
|
26. |
Se va trimite asupra lor, ca leul; şi ca pardosul fi va pierde. |
|
27. |
Vezi, îngrădeşte moşia ta cu spini şi argintul tău şi aurul tău leagă-l bine. |
|
28. |
Şi cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare. |
|
29. |
Ia aminte ca nu cumva să aluneci cu ea şi să nu cazi înaintea celui ce te pândeşte cu vicleşug. |