|
1. |
Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut împrejurul lui întărituri. |
|
2. |
Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia. |
|
3. |
Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine. |
|
4. |
Atunci cetatea a fost luată şi toţi ostaşii au fugit noaptea pe calea porţilor care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetăţii; şi a ieşit şi regele pe calea ce duce în câmpie. |
|
5. |
Dar a alergat oştirea Caldeilor după rege şi l-au ajuns în şesul Ierihonului; iar oştirea lui a fugit toată de la el. |
|
6. |
Şi au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, şi l-au supus judecăţii. |
|
7. |
Şi au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus în lanţuri şi l-au dus la Babilon. |
|
8. |
Iar în luna a cincea, în ziua a şaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim |
|
9. |
Şi a ars templul Domnului, casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc. |
|
10. |
Iar oştirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat şi zidurile cele dimprejurul Ierusalimului. |
|
11. |
Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon şi celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de rând. |
|
12. |
Numai puţini din poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de căpetenia gărzii, să lucreze viile şi ogoarele. |
|
13. |
Caldeii au stricat şi stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului şi arama lor au dus-o în Babilon. |
|
14. |
Căldările, lopeţile, cuţitele, lingurile şi toate vasele de aramă, care se întrebuinţau la slujbă, le-au luat. |
|
15. |
Şi a mai luat căpetenia gărzii cădelniţele, cupele şi tot ce era de aur şi ce era de argint. |
|
16. |
Au luat cei doi stâlpi, marea şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări. |
|
17. |
Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; coroana lui era de aramă şi înălţimea ei era de trei coţi; pereţii ei şi împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era şi al doilea stâlp cu coroana lui. |
|
18. |
Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Ţefania, al doilea preot şi pe alţi trei care stăteau de strajă la prag. |
|
19. |
Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni, care stăteau înaintea regelui şi care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oştirii, care înscria la oaste poporul şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate. |
|
20. |
Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla. |
|
21. |
Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţinutul Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara lui. |
|
22. |
Iar peste poporul care a rămas în ţara Iudei şi pe care l-a lăsat Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Şafan. |
|
23. |
Când au auzit toate căpeteniile şi ostaşii lor că regele Babilonului a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii lor. |
|
24. |
Şi a jurat Ghedalia acestora şi oamenilor lor şi le-a zis: "Nu vă temeri a fi supuşii Caldeilor. Aşezaţi-vă în ţara aceasta şi slujiţi regelui Babilonului şi va fi bine!" |
|
25. |
Dar în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elişama din neamul regesc, cu zece oameni şi a lovit pe Ghedalia şi acesta a murit şi a lovit şi pe Iudeii Şi pe Caldeii care erau cu el în Miţpa. |
|
26. |
Atunci s-a sculat tot poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile oştirii şi s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei. |
|
27. |
În anul al treizeci şi şaptelea de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci şi şaptea a acestei luni, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul urcării sale pe tron, a scos pe Ioiachim, regele Iudei, din temniţă, |
|
28. |
A vorbit cu el prietenos şi a pus tronul lui mai sus de tronurile regilor care erau la el în Babilon; |
|
29. |
I-a schimbat hainele lui de temniţă şi Ioiachim a mâncat totdeauna la masa regelui, în toate zilele vierii lui. |
|
30. |
Cele trebuitoare hranei lui i-au fost date neîncetat de rege, zi cu zi, cât a trăit el. |