1. |
Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui. |
2. |
Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura mâna. |
3. |
Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba părintelui său. |
4. |
Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui ce a născut-o. |
5. |
Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este dispreţuită. |
6. |
Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile şi certarea în toată vremea sunt înţelepciune. |
7. |
Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel care doarme. |
8. |
Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la sfârşit va zice: Ce este? |
9. |
Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea. |
10. |
Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai rea este decât moartea. |
11. |
Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele vieţii lui. |
12. |
Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului. |
13. |
Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el. |
14. |
Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui. |
15. |
Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul. |
16. |
Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier, decât a locui cu un om fără minte. |
17. |
Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de cutremur; aşa inima cea întărită în cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme. |
18. |
Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted. |
19. |
Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici. |
20. |
Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel care împunge inima răscoleşte simţirea. |
21. |
Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică prietenia. |
22. |
Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va întoarce asupra ta. |
23. |
Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare, |
24. |
Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul. |
25. |
Să ai credinţă către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătăţile lui, când va fi bogat. |
26. |
În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti. |
27. |
Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile. |
28. |
Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc. |
29. |
Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el. |
30. |
O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete de înţelepciune, ca să nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea! |