|
1. |
În zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim şi a şezut în Modein. |
|
2. |
Şi avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit Gadis, |
|
3. |
Pe Simon, care se numea şi Tasi, |
|
4. |
Pe Iuda, care se numea Macabeul, |
|
5. |
Pe Eleazar, care se numea Avaran, |
|
6. |
Pe Ionatan, care se numea Apfus. |
|
7. |
Şi văzând blasfemiile care se făceau în Iuda şi în Ierusalim, |
|
8. |
A zis: "Vai mie! Pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea poporului meu şi zdrobirea cetăţii celei sfinte şi a şedea acolo, când s-a dat în mâinile vrăjmaşilor? |
|
9. |
Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a ajuns ca un bărbat fără de cinste. |
|
10. |
Vasele măririi lui s-au dus în robie, pruncii lui mor în uliţă, tinerii lui au fost ucişi cu sabia vrăjmaşului. |
|
11. |
Care neam n-a moştenit împărăţia lui şi n-a stăpânit prăzile lui? |
|
12. |
Toată podoaba lui s-a luat; în loc de slobod, s-a făcut rob. |
|
13. |
Şi iată templul nostru şi frumuseţea noastră şi mărirea noastră s-au pustiit şi le-au pângărit pe ele neamurile. |
|
14. |
Pentru ce să mai trăim?" Şi şi-au rupt Matatia şi fiii săi hainele şi s-au îmbrăcat cu saci şi au plâns. |
|
15. |
Şi au venit cei trimişi de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein să părăsească pe Dumnezeu şi să jertfească. |
|
16. |
Şi mulţi din Israel au mers la ei; iar Matatia şi fiii lui s-au adunat acolo. |
|
17. |
Şi răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie mare eşti şi mărit în cetate şi întărit cu fii şi fraţi. |
|
18. |
Acum dar vino întâi şi fă porunca regelui, precum au făcut toate neamurile şi bărbaţii lui Iuda, cei care au rămas în Ierusalim, şi vei fi tu şi casa ta dintre prietenii regelui, şi tu şi fiii tăi vă veţi mări cu argint şi cu aur şi cu daruri multe. |
|
19. |
Şi răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile din cuprinsul stăpânirii regelui vor asculta de el şi poruncile lui şi se vor depărta fiecare de la închinarea părinţilor lor, |
|
20. |
Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul legii părinţilor noştri. |
|
21. |
Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea şi îndreptările Lui. |
|
22. |
De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba noastră. |
|
23. |
Şi după ce a încetat a grăi cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiştea cea din Modein, după porunca regelui. |
|
24. |
Şi a văzut Matatia şi s-a aprins de râvnă şi i s-au cutremurat rărunchii şi, dând drumul dreptei sale mânii, a alergat şi l-a junghiat pe jertfelnic. |
|
25. |
Şi pe omul regelui, care silea să jertfească, l-a omorât în aceeaşi vreme şi jertfelnicul l-a stricat. |
|
26. |
Şi s-a aprins de râvna legii, precum a făcut Finees lui Zimri, feciorul lui Salu. |
|
27. |
Şi a strigat tare Matatia în cetate, zicând: Tot cel care are râvna legii şi se ţine de legământ să vină după mine. |
|
28. |
Şi au fugit el şi fiii lui în munţi şi au lăsat toate câte au avut în cetate. |
|
29. |
Atunci s-au coborât mulţi, căutând dreptate şi judecată în pustiu, |
|
30. |
Să şadă acolo ei şi fiii lor şi femeile şi vitele lor, pentru că s-au înmulţit peste ei răutăţile. |
|
31. |
Şi s-a spus oamenilor regelui şi ostaşilor, care erau în Ierusalim, în cetatea lui David, că s-au dus oamenii care nu ţin porunca regelui în locuri ascunse în pustiu. |
|
32. |
Şi au alergat după ei mulţi şi, ajungându-i, au tăbărât asupra lui cu război în ziua de odihnă; |
|
33. |
Şi au zis către ei: Ajungă-vă până acum! Ieşiţi şi faceţi după cuvântul regelui şi veţi trăi. |
|
34. |
Iar ei au zis: Nu vom ieşi, nici nu vom face după cuvântul regelui, ca să nesocotim ziua de odihnă; |
|
35. |
Şi au pornit asupra lor cu război. 36. Dar ei nu le-au răspuns, nici piatră n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat ascunzişurile, zicând: |
|
37. |
Să murim toţi întru nevinovăţia noastră şi vor mărturisi pentru noi cerul şi pământul că fără de judecată ne ucideţi. |
|
38. |
Şi s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă şi au murit ei şi femeile lor, ca la o mie de suflete. |
|
39. |
Şi a aflat Matatia şi prietenii lui şi au plâns mult pentru ei. |
|
40. |
Şi a zis fiecare către aproapele său: De vom face toţi cum au făcut fraţii noştri şi nu vom porni război împotriva neamurilor acestora pentru sufletele şi legea noastră, curând ne vor pierde de pe pământ. |
|
41. |
Şi s-au sfătuit în ziua aceea, zicând: Împotriva oricărui om care va veni cu război împotriva noastră să luptăm şi în ziua de odihnă şi să nu murim toţi, precum au murit fraţii noştri în ascunzişuri. |
|
42. |
Atunci s-a strâns la ei adunarea Asideilor, oameni vârtoşi din Israel şi care păzeau legea. |
|
43. |
Şi toţi cei care fugeau de rele s-au adăugat la ei şi li s-au făcut spre întărire. |
|
44. |
Şi au adunat oştire şi au bătut pe cei păcătoşi cu mânia lor şi pe bărbaţii cei fără de lege cu urgia lor şi cei rămaşi au fugit la neamuri ca să scape. |
|
45. |
Şi i-au încurajat Matatia şi prietenii lui şi le-au stricat jertfelnicele. |
|
46. |
Şi au tăiat împrejur pe pruncii câţi au aflat în hotarele lui Israel. |
|
47. |
Şi au gonit pe fiii trufiei şi s-a sporit lucrul în mâinile lor. |
|
48. |
Şi au scos legea din mâinile neamurilor, din mâinile regilor şi au pus stavilă păcătosului. |
|
49. |
Şi s-au apropiat zilele lui Matatia să moară şi a zis fiilor săi: Acum s-au întărit trufia şi certarea ţşi vremea sfârşitului şi urgia mâniei. |
|
50. |
Acum dar, fiilor, râvnitori fiţi legii şi daţi sufletele voastre pentru legătura părinţilor noştri. |
|
51. |
Aduceţi-vă aminte de lucrurile părinţilor noştri, pe care le-au făcut întru veacurile lor şi veţi lua mărire şi nume veşnic. |
|
52. |
Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios şi i s-a socotit spre dreptate? |
|
53. |
Iosif în vremea necazului său a păzit porunca şi s-a făcut conducător Egiptului. |
|
54. |
Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu şi a luat legătura preoţiei celei veşnice. |
|
55. |
Iosua, plinind cuvântul, s-a făcut judecător în Israel. |
|
56. |
Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat moştenirea pământului. |
|
57. |
David cu mila Lui a moştenit scaunul domniei în veacul veacului. |
|
58. |
Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer. |
|
59. |
Anania, Azaria şi Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului. |
|
60. |
Daniel întru nevinovăţia sa a scăpat din gurile leilor. |
|
61. |
Şi aşa socotiţi întru fiecare neam şi neam, că toţi cei care nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi. |
|
62. |
Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă temeţi, că mărirea lui este gunoi şi viermi. |
|
63. |
Astăzi se înaltă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit. |
|
64. |
Drept aceea voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi în lege, că într-însa vă veţi mări. |
|
65. |
Şi iată Simeon, fratele vostru, ştiu că este om de sfat; de el să ascultaţi în toate zilele, el vă va fi tată. |
|
66. |
Şi Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tinereţile sale, acesta va fi căpetenie oştirii, ca să faceţi război asupra popoarelor. |
|
67. |
Şi voi aduceţi la voi pe toţi cei care iubesc legea şi răzbunaţi poporul vostru, |
|
68. |
Răsplătiţi păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, şi luaţi aminte la poruncile legii. |
|
69. |
Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-a adăugat la părinţii săi şi a murit în anul o sută patruzeci şi şase. |
|
70. |
Şi l-au îngropat fiii lui în mormintele părinţilor săi în Modein şi l-a plâns tot Israelul cu plângere mare. |