1. |
Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului. |
2. |
Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa. |
3. |
Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile, şi omul pizmătăreţ ce înţelege din averea sa? |
4. |
Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună şi cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta. |
5. |
Cel care este rău pentru el însuşi cui va fi bun? Şi nu se va veseli cu averile sale. |
6. |
Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui. |
7. |
Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa. |
8. |
Rău este cel care pizmuieşte cu ochiul, Şi cel care îşi întoarce fata, şi cel care trece cu vederea sufletele. |
9. |
Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi nedreptatea celui rău usucă sufletul. |
10. |
Ochiul rău pizmuieşte pentru pâine şi la masa sa va fi lipsit. |
11. |
Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. |
12. |
Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat. |
13. |
Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi întinde şi dă lui. |
14. |
Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă. |
15. |
Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi? |
16. |
Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a căuta desfătări. |
17. |
Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri. |
18. |
Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar, |
19. |
Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte. |
20. |
Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte, şi cel ce-l face se va duce cu el. |
21. |
Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere; |
22. |
Cel care socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse ale ei le gândeşte; |
23. |
Cel care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează; |
24. |
Cel care se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă. |
25. |
Cel care sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru odihna bunătăţilor. |
26. |
Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, şi sub ramurile ei va petrece. |
27. |
Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni. |