|
1. |
Şi văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbaţi şi i-a trimis la Roma, să întărească şi să înnoiască prietenia cu ea. |
|
2. |
Şi la Spartani şi în alte locuri a trimis scrisori ca acestea. |
|
3. |
Şi au mers la Roma şi au intrat în senatul lor şi au zis: "Ionatan arhiereul şi neamul Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiţi cu noi legătura de prietenie, ca şi mai înainte". |
|
4. |
Şi Romanii le-au dat scrisori către fiecare ţinut ca să-i petreacă spre pământul Iudeii cu pace. |
|
5. |
Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta: |
|
6. |
"Ionatan arhiereul şi obştea poporului şi preoţii şi celălalt popor al Iudeilor, fraţilor Spartani, bucurie! |
|
7. |
Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către Arie, unul din regii voştri, în care se adeverea că sunteţi fraţii noştri, precum se vede din copia de faţă. |
|
8. |
Şi cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis şi a primit scrisorile în care se arăta legătura şi prietenia dintre noi. |
|
9. |
Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea şi având mângâiere cărţile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre, |
|
10. |
Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăţia şi prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut de când aţi trimis la noi. |
|
11. |
Iar noi neîncetat în toată vremea şi la sărbători şi la celelalte zile cuvioase vă pomenim în jertfele şi rugăciunile pe care le facem, precum este bine şi se cuvine a ne aduce aminte de fraţi. |
|
12. |
Şi ne bucurăm de mărirea voastră. |
|
13. |
Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri şi războaie multe, că s-au sculat cu bătaie asupra noastră regii cei din jurul nostru. |
|
14. |
Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi şi pe ceilalţi aliaţi şi prieteni ai noştri cu vestea acestor războaie. |
|
15. |
Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, şi ne-am izbăvit de vrăjmaşii noştri, şi s-au supus vrăjmaşii noştri. |
|
16. |
Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, şi pe Antipater, fiul lui Iason, şi i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prietenia şi legătura de până acum cu noi. |
|
17. |
Şi le-am poruncit să meargă şi la voi şi să vă aducă închinăciuni şi să vă dea scrisorile de la noi pentru înnoirea frăţiei noastre. |
|
18. |
Şi acum bine veţi face de ne veţi răspunde la acestea". |
|
19. |
Iată copia scrisorii trimisă de Spartani: |
|
20. |
"Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie! |
|
21. |
Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani şi Iudei că sunt fraţi şi că sunt din neamul lui Avraam. |
|
22. |
Şi acum de când am cunoscut acestea, bine veţi face scriindu-ne pentru pacea voastră. |
|
23. |
Şi noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre şi averea voastră ale noastre sunt, şi cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească acestea". |
|
24. |
După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai înainte, ca să pornească război împotriva lui. |
|
25. |
Şi plecând din Ierusalim, s-a întâlnit cu ei în ţara Amatitei, că nu i-a lăsat să calce în ţara lui. |
|
26. |
Şi a trimis iscoade în tabăra lor, şi s-a întors şi i-au spus lui că aşa au rânduit, ca să vină peste ei noaptea. |
|
27. |
Şi după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el să privegheze şi să fie înarmaţi şi gata de bătaie toată noaptea; şi a pus străji împrejurul taberei. |
|
28. |
Şi au auzit vrăjmaşii că Ionatan şi cei care erau cu el s-au gătit de luptă, şi s-au temut şi s-au speriat şi, fugind, au aprins focuri în tabăra lor. |
|
29. |
Şi Ionatan şi cei care erau cu el n-au priceput până dimineaţa, că vedeau focurile arzând. |
|
30. |
Şi a alergat Ionatan pe urma lor, şi nu i-a prins, pentru că trecuseră râul Elefteros. |
|
31. |
Şi s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, şi i-a bătut şi le-a luat prăzile. |
|
32. |
Şi plecând, a venit la Damasc şi a străbătut toată ţara. |
|
33. |
Iar Simon, ieşind, a mers până la Ascalon şi la cetăţile cele învecinate şi s-a abătut la Iafa pe care a cucerit-o. |
|
34. |
Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie şi a pus acolo să o păzească. |
|
35. |
Şi s-a întors Ionatan şi a adunat pe bătrânii poporului şi s-au sfătuit cu ei, ca să zidească cetăţi întărite în Iuda, |
|
36. |
Şi să înalţe zid mare între cetăţuie şi oraş, ca să o despartă de Ierusalim, şi să rămână despărţită, aşa încât nici să cumpere, nici să vândă. |
|
37. |
Şi s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul de deasupra pârâului Chedron în latura de răsărit, şi au reparat partea ce se cheamă Cafenata. |
|
38. |
Şi Simon a întărit Hadidul din Sefala şi i-a pus porţi şi încuietori. |
|
39. |
Şi a încercat Trifon să domnească peste Asia şi să-şi pună stemă şi să pună mâna pe regele Antioh. |
|
40. |
Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan şi ca nu cumva să pornească război împotriva lui; şi căuta să prindă pe Ionatan şi să-l piardă şi, sculându-se, a venit în Betşean. |
|
41. |
Şi a ieşit Ionatan înaintea lui la Betşean cu patruzeci de mii de bărbaţi aleşi de război. |
|
42. |
Şi văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut a-şi întinde mâinile asupra lui. |
|
43. |
Şi l-a primit cu mărire şi l-a împrietenit cu toţi prietenii săi şi i-a dat daruri şi a poruncit supuşilor săi să asculte de el, ca şi de sine. |
|
44. |
Şi i-a zis lui Ionatan: "Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi război? |
|
45. |
Şi acum trimite-i la casele lor, şi-ţi alege câţiva bărbaţi, care să fie cu tine, şi vino cu mine în Ptolemaida şi ţi-o voi da ţie, ca şi pe celelalte cetăţi şi oştiri, şi pe toţi cei care sunt peste treburi, şi întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru aceasta am venit". |
|
46. |
Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, şi a trimis oştirile să meargă în ţara lui Iuda. |
|
47. |
Şi a lăsat cu sine trei mii do bărbaţi, dintre care două mii în Galileea, iar o mie a mers cu el. |
|
48. |
Şi după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porţile şi l-au prins pe el şi pe toţi cei care veniseră cu el i-au omorât cu sabia. |
|
49. |
Şi a trimis Trifon pedestraşi şi călărime în Galileea şi la câmpul cel mare, ca să piardă pe toţi cei ai lui Ionatan. |
|
50. |
Şi au înţeles că Ionatan este prins şi că au pierit cei care erau cu el, şi se îndemnară şi se întocmiră pentru război. |
|
51. |
Şi văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors. |
|
52. |
Şi au ajuns toţi sănătoşi în ţara lui Iuda şi au plâns pe Ionatan şi pe cei care erau cu el şi s-au temut şi a jelit tot Israelul cu jale mare. |
|
53. |
Şi au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să-i piardă. |
|
54. |
Că ziceau: "N-au căpetenie şi ajutor; acum dar să-i batem şi să pierdem dintre oameni pomenirea lor". |