|
1. |
Era în vremea aceea un om la Ramataim-Țofim, în Muntele Efraim, cu
numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui
Țuf Efraimitul.
|
|
2. |
Omul acela avea două femei: numele uneia era Ana și numele celeilalte
era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.
|
|
3. |
Omul acela se ducea în fiecare an din cetatea sa, la Șilo, să se
închine și să aducă jertfă Domnului Savaot; acolo însă erau preoți ai Domnului
cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
|
|
4. |
În ziua când Elcana aducea jertfă dădea parte Peninei, femeii sale
și tuturor fiilor și fiicelor ei;
|
|
5. |
Iar Anei îi dădea parte îndoită, deși aceasta nu avea copii, pentru
că el iubea pe Ana mai mult decât pe Penina, căci Domnul închisese pântecele
ei.
|
|
6. |
Potrivnica ei însă o amăra grozav, ațâțând-o ca să cârtească din
pricină că nu i-a dat Domnul prunci.
|
|
7. |
Așa se întâmpla în fiecare an, când mergea ea la casa Domnului:
aceea o amăra, iar aceasta plângea și se tânguia și nu mânca.
|
|
8. |
Dar iată o dată Elcana, bărbatul său, i-a zis: "Ana!" Și ea a răspuns:
"Iată-mă!" A zis Elcana: "Ce plângi și de ce nu mănânci și pentru ce e
întristată inima ta? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decât zece copii?"
|
|
9. |
Atunci Ana, după ce au mâncat și au băut ei în Șilo, s-a sculat
și a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli ședea atunci pe scaun la ușa
cortului Domnului.
|
|
10. |
Ea însă s-a rugat Domnului cu sufletul întristat și a plâns amarnic,
|
|
11. |
Și a dat făgăduință, zicând: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule
Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale și-ți vei aduce aminte
de mine și de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de
parte bărbătească, îl voi da ție, și nu va bea el nici vin, nici sicheră,
nici brici nu se va atinge de capul lui".
|
|
12. |
Dar pe când se ruga ea așa îndelung înaintea Domnului, Eli privea
la gura ei;
|
|
13. |
Și fiindcă Ana vorbea în inima sa, iar buzele ei numai se mișcau,
dar glasul nu i se auzea, Eli socotea că ea e beată.
|
|
14. |
De aceea i-a și zis Eli: "Până când ai să stai aici beată? Trezește-te
și te du de la fața Domnului!"
|
|
15. |
Răspunzând însă Ana a zis: "Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu
inima întristată; nici vin, nici sicheră n-am băut, ci îmi dezvălui sufletul
meu înaintea Domnului.
|
|
16. |
Să nu socoți pe roaba ta femeie netrebnică, căci din durerea mea
cea mare și din întristarea mea am vorbit până acum".
|
|
17. |
Atunci Eli i-a răspuns și i-a zis: "Mergi în pace și Dumnezeul
lui Israel să-ți plinească cererea pe care I-ai făcut-o!"
|
|
18. |
Iar ea i-a zis: "Să afle roaba ta trecere înaintea ochilor tăi!"
Apoi s-a dus ea în calea sa și a mâncat și fața nu-i mai era tristă ca
mai înainte.
|
|
19. |
Iar dimineața s-au sculat ei și s-au închinat înaintea Domnului
și, întorcându-se, au venit la casa lor în Rama. După aceea a cunoscut
Elcana pe Ana, femeia sa, și și-a adus aminte Domnul de ea.
|
|
20. |
După câtva timp a zămislit Ana și a născut un fiu și i-a pus numele
Samuel, căci își zicea ea: "De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!"
|
|
21. |
Și s-a dus Elcana cu toată familia lui la Șilo să aducă jertfă
Domnului, după făgăduințele sale, și toate zeciuielile de la pământul său.
|
|
22. |
Ana însă nu s-a dus cu el, spunând bărbatului său: "Când pruncul
va fi înțărcat de la sân și va crește, atunci am să-l duc și va fi înfățișat
el înaintea Domnului și va rămâne acolo pe totdeauna".
|
|
23. |
Iar Elcana, bărbatul ei, a zis către ea: "Fă cum ți se pare că
este bine; rămâi până-l vei înțărca; dar să întărească Domnul cuvântul
ce a ieșit din gura ta". Și a rămas femeia aceasta și a alăptat pruncul
până l-a înțărcat.
|
|
24. |
Iar după ce l-a înțărcat, s-a dus cu el la Șilo, luând trei viței,
câteva pâini, o efă de făină și un burduf de vin, și a venit la casa Domnului
în Șilo și a venit și copilul împreună cu ei, dar copilul era încă prunc.
|
|
25. |
Și l-au adus înaintea feței Domnului, iar tatăl său a adus jertfa
rânduită în asemenea zile și au junghiat un vițel. Ana a adus pe prunc
la Eli,
|
|
26. |
Zicând: "O, domnul meu!, viu să fie sufletul tău, domnul meu! Eu
sunt acea femeie care am stat aici înaintea ta și m-am rugat Domnului.
|
|
27. |
Pentru acest copil m-am rugat eu și Domnul mi-a plinit cererea
ce am cerut de la Dânsul.
|
|
28. |
Și acum eu îl dau Domnului pentru toate zilele vieții lui, să slujească
Domnului". Apoi s-au închinat acolo Domnului.
|