Cap. 4
1. Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru
Avraam?
2. Căci dacă
Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3. Căci, ce spune Scriptura? Şi "
Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate".
9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: "I s-a socotit lui
Avraam credinţa ca dreptate".
12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru
Avraam, pe când era netăiat împrejur.
13. Pentru că
Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă.
16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui
Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
18. Împotriva oricărei nădejdi,
Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: "Aşa va fi seminţia ta";