1. Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac.

2. Nisipul mărilor şi picăturile ploii şi zilele veacului, cine le va număra?

3. Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?

4. Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi înţelegerea minţii este din veac.

5. Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, şi căile ei sunt porunci veşnice.

6. Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte?

7. Unul este înţelept, înfricoşător foarte, Domnul, Cel care şade pe scaunul Său.

8. El a zidit-o şi a văzut-o, şi a numărat-o, şi a revărsat-o peste toate lucrările Sale.

9. Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, şi a dat-o celor ce-L iubesc pe El.

10. Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie.

11. Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi bucurie şi lungime de zile.

12. Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă şi în ziua sfârşitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe căile iubirii.

13. Iubirea de Dumnezeu este înţelepciunea slăvită şi cui voieşte El, aceluia o împarte după chibzuinţa Sa.

14. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se încredinţează.

15. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul, şi ea îi adapă din roadele sale.

16. Casa lor o va umple de ce poftesc ei, şi cămările lor de roadele ei.

17. Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.

18. El a văzut-o şi a măsurat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.

19. Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.

20. Frica Domnului îndepărtează păcatele, şi la cine petrece, de la acela abate mânia.

21. Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este.

22. Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.

23. Până la o vreme îşi va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioşi vor grăi cuminţenia lui.

24. În vistieriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.

25. Pofteşti înţelepciune? ţine poruncile şi Domnul îţi va da-o ţie.

26. Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute sunt Lui credinţa şi blândeţea.

27. Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită.

28. Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte.

29. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău.

30. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi,

31. Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug.

1. Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre ispită.

2. Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.

3. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii.

4. Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-răbdător.

5. Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei.

6. Crede în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale şi nădăjduieşte în El.

7. Cei ce vă temeţi de Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi, ca să nu cădeţi.

8. Cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata voastră.

9. Cei ce vă temeţi de Domnul, nădăjduiţi în cele bune şi în veselia veacului şi a milei.

10. Uitaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit spre Domnul şi s-a ruşinat?

11. Sau cine a petrecut în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a chemat pe El şi a fost trecut cu vederea?

12. Pentru că îndurător şi milostiv este Domnul şi iartă păcatele şi mântuieşte în vremea necazului.

13. Vai inimilor celor fricoase şi mâinilor celor slabe şi păcătosului care umblă pe două cărări!

14. Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată.

15. Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul?

16. Cei care se tem de Domnul nu vor fi necrezători cuvintelor Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor păzi căile Lui.

17. Că cei ce se tem de Domnul vor căuta bunăvoinţa Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor împlini legea.

18. Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor şi înaintea Lui vor smeri sufletele lor, zicând:

19. Să cădem în mâinile Domnului, şi nu în mâinile oamenilor.

20. Că precum este slava Lui, aşa este şi mila Lui.

1. Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi vă purtaţi aşa ca să vă mântuiţi,

2. Că Domnul a înălţat pe tată peste fii şi a întărit judecata mamei peste copii.

3. Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat.

4. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa.

5. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit.

6. Cel care măreşte pe tată va avea viaţă lungă, şi cel care se teme de Domnul cinsteşte pe mama sa.

7. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitor va sluji celor care l-au născut.

8. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei.

9. Că binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie.

10. Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu-ţi este mărire.

11. Că mărirea omului este din cinstea tatălui său şi ocară este fiilor mama necinstită.

12. Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa lui.

13. Şi chiar de i se va împuţina mintea lui, ai îndurare şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere,

14. Pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată şi, în pofida păcatelor, se va zidi casa ta.

15. În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin, aşa se vor topi păcatele tale.

16. Ca un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa.

17. Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi de omul cel primit de Domnul vei fi iubit.

18. Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har.

19. Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţi.

20. Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le iscodi.

21. Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse.

22. În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele omeneşti.

23. Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.

24. Inima îndărătnică rău va păţi mai pe urmă.

25. Şi cel care iubeşte primejdia va cădea într-însa.

26. Inima îndărătnică se va împovăra cu osteneli şi cel păcătos va adăuga păcate peste păcate.

27. Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui.