1. În vremea aceea Solomon, fiul lui David, se întărise în domnie şi Domnul Dumnezeul lui era cu el, înălţându-l foarte sus.
2. Solomon a poruncit să se adune tot Israelul: căpeteniile peste mii, căpeteniile peste sute, judecătorii şi toţi cei ce cârmuiau în Israel până la capii de familie.
3. Apoi s-a dus Solomon şi toată adunarea pe înălţimea cea din Ghibeon, căci acolo era cortul cel dumnezeiesc al adunării pe care-l făcuse Moise, robul lui Dumnezeu, în pustiu.
4. Chivotul Domnului îl adusese David din Chiriat-Iearim la locul pe care-l pregătise pentru el David, în Ierusalim, unde-i făcuse un cort nou.
5. Iar jertfelnicul cel de aramă, pe care-l făcuse Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, rămăsese acolo, înaintea cortului celui vechi al Domnului. Pe acesta îl cerceta Solomon cu adunarea.
6. Şi aici, înaintea feţei Domnului, pe jertfelnicul cel de aramă, care era înaintea cortului adunării, a adus Solomon o mie de arderi de tot.
7. În noaptea aceea S-a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: "Cere ce doreşti să-ţi dau?"
8. Iar Solomon a zis către Dumnezeu: "Tu ai făcut cu David, tatăl meu, milă mare şi m-ai pus pe mine rege în locul lui.
9. Să se împlinească dar, Doamne Dumnezeule, cuvântul Tău cel către David, tatăl meu! De vreme ce m-ai pus pe mine peste un popor mult la număr, ca pulberea pământului,
10. Apoi dă-mi mie acum înţelepciune şi ştiinţă, ca să pricep cum să cârmuiesc pe poporul acesta, căci cine poate să cârmuiască pe acest mare popor al Tău?"
11. Atunci Dumnezeu a zis către Solomon: "Pentru că tu ai avut la inimă asemenea lucru şi n-ai cerut bogăţie, averi şi slavă, nici sufletele neprietenilor tăi; n-ai cerut de asemenea nici zile multe, ci ai cerut înţelepciune şi ştiinţă, ca să judeci pe poporul Meu peste care te-am pus rege,
12. De aceea ţi se dă înţelepciune şi ştiinţă, iar bogăţie, averi şi slavă îţi voi da atâta, câtă n-au mai avut regii cei dinainte de tine şi nici după tine nu vor mai avea".
13. Apoi a venit Solomon de pe înălţimea cea din Ghibeon, de la cortul adunării, la Ierusalim şi a domnit peste Israel.
14. După aceea Solomon a adunat care de război şi călăreţi; şi avea o mie patru sute de care de război şi douăsprezece mii de călăreţi. Pe toţi aceştia i-a aşezat în cetăţile în care ţinea carele de război, precum şi pe lângă rege în Ierusalim.
15. Şi a făcut regele ca argintul şi aurul să fie în Ierusalim la preţ ca pietrele de rând, iar cedrii, prin mulţimea lor, ajunseseră la preţ ca smochinii cei sălbatici care cresc mulţime prin locurile joase.
16. Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt şi din Cheve (Coa); negustorii regelui îi cumpărau cu bani, din Cheve (Coa).
17. Un car de război se cumpăra şi se aducea din Egipt cu şase sute sicli de argint, iar calul cu o sută cincizeci. Tot astfel aduceau ei şi tuturor Heteilor şi regilor Siriei.
1. Apoi Solomon hotărî să înalţe templu numelui Domnului şi casă domnească pentru sine.
2. În acest scop Solomon a tocmit şaptezeci de mii de oameni ca să care poveri şi optzeci de mii de tăietori de piatră din munte, iar peste ei, trei mii şase sute de supraveghetori.
3. Apoi a trimis Solomon la Hiram, regele Tirului, să i se spună: "Cum ai făcut cu David, tatăl meu, şi i-ai trimis cedrii pentru clădirea casei lui de locuit, aşa să faci şi cu mine.
4. Iată şi eu, fiul lui, zidesc templu numelui Domnului Dumnezeului meu, ca să îl închin Lui, pentru ca să se ardă înaintea Lui tămâie mirositoare, să I se înfăţişeze pururea pâinile punerii înainte şi să I se aducă arderi de tot dimineaţa şi seara, în ziua odihnei, la lună nouă şi la sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru, ceea ce s-a poruncit pentru totdeauna lui Israel.
5. Templul pe care voiesc să-l fac este mare, pentru că mare este Dumnezeul nostru şi mai presus de toţi dumnezeii.
6. Şi cine poate să-I zidească Lui templu, când cerul şi cerurile cerurilor nu-L încap? Şi cine sunt eu, ca să-I pot zidi templu? Fără numai doar pentru a se tămâia înaintea Lui.
7. Trimite-mi dar un om care să ştie să facă lucruri de aur, de argint, de aramă şi de fier, de tort purpuriu, stacojiu şi albastru şi care să mai ştie a săpa şi a face toate acestea împreună cu meşterii care sunt aici la mine în Iuda şi Ierusalim şi pe care i-a pregătit David, tatăl meu.
8. Să-mi trimiţi lemn de cedru, de chiparos şi de molift din Liban, căci ştiu că robii tăi pricep să taie lemn în Liban, şi robii mei vor merge cu ai tăi,
9. Ca să-mi pregătească lemn mult, deoarece locaşul pe care voiesc să-l fac este mare şi minunat.
10. Iată, robilor tăi, tăietorilor care taie lemnul, le dau hrană: douăzeci de mii de core de grâu, douăzeci de mii de core de orz, douăzeci de mii de baturi de vin şi douăzeci de mii de baturi de untdelemn".
11. Hiram, regele Tirului, a răspuns la aceasta, prin o scrisoare pe care a trimis-o lui Solomon, următoarele: "Din iubire pentru poporul Său, Domnul te-a pus pe tine rege peste el".
12. Apoi Hiram mai zicea: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi a dat regelui David fiu înţelept, cu minte şi pricepere, care are de gând să înalţe templu Domnului şi casă regală pentru sine.
13. Aşadar îţi trimit un om înţelept şi înzestrat cu ştiinţă, şi anume pe meşterul Hiram-Abi,
14. Fiul unei femei dintre fiicele lui Dan, iar tatăl său e tirian. Acela ştie să facă lucruri de aur şi de argint, de aramă şi de fier, de piatră şi de lemn, de tort purpuriu, stacojiu şi albastru, de în şi de purpură; ştie să facă tot felul de sculpturi şi să îndeplinească tot ce i se va porunci, împreună cu meşterii tăi, cu meşterii domnului meu David, tatăl tău.
15. Iar grâul, orzul, untdelemnul şi vinul de care vorbeşti tu, domnul meu, trimite-l robilor tăi.
16. Noi însă vom tăia lemn din Liban cât îţi va trebui şi-l vom duce cu plutele pe mare la Iafa, iar de acolo îl vei duce tu la Ierusalim".
17. Apoi Solomon a numărat pe toţi străinii care se aflau atunci în pământul lui Israel, afară de numărătoarea pe care o făcuse David, tatăl său, şi s-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute inşi.
18. Din aceştia a făcut şaptezeci de mii cărători cu spatele şi optzeci de mii tăietori de piatră în munte, iar trei mii şase sute, supraveghetori, ca să îndemne pe oameni la lucru.
1. Solomon a început să înalţe templul Domnului în Ierusalim, pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul.
2. Zidirea s-a început în ziua a doua a lunii a doua din anul al patrulea al domniei lui Solomon.
3. Iată temelia pusă de Solomon la zidurile templului Domnului: lungimea lui era de şaizeci de coji, iar lăţimea de douăzeci de coţi.
4. Pridvorul, care era înaintea templului, avea lungimea de douăzeci de coţi, cât lăţimea templului, iar înălţimea de o sută douăzeci de coţi şi pe dinăuntru l-a căptuşit cu aur curat.
5. Casa cea mare (Sfânta) însă a căptuşit-o cu lemn de chiparos şi a îmbrăcat-o cu aur de cel mai bun, iar pe el a săpat finici şi lănţişoare.
6. Apoi a împodobit casa cu pietre scumpe. Aurul era din Parvaim (Ofir).
7. Pereţii casei, tavanul, uşorii, ferestrele şi uşile le-a acoperit cu aur şi pe pereţi a sculptat chipuri de heruvimi.
8. Sfânta Sfintelor a făcut-o lungă de douăzeci de coţi, cât lărgimea casei, şi largă de douăzeci de coţi, şi a îmbrăcat-o cu şase sute de talanţi din cel mai bun aur.
9. Cuiele de aur erau în greutate de cincizeci de sicli fiecare cui. Încăperile de sus încă le-a îmbrăcat cu aur.
10. Apoi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi săpaţi în lemn şi i-a ferecat cu aur.
11. Aripile heruvimilor aveau în lungime douăzeci de coţi: o aripă de cinci coţi atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa celuilalt heruvim.
12. Asemenea şi aripa de cinci coţi a celuilalt heruvim atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa heruvimului întâi.
13. Aripile acestor heruvimi întinse erau de douăzeci de coţi; heruvimii stăteau în picioare, cu feţele spre Sfânta.
14. După aceea au făcut o perdea de torturi purpurii, stacojii şi albastre şi de vison, iar pe ea a închipuit heruvimi.
15. Înaintea templului au făcut doi Stâlpi, înalţi de treizeci şi cinci de coţi, iar coroanele de deasupra, de cinci coţi fiecare.
16. Au mai făcut lănţişoare, ca cele din Sfânta Sfintelor, şi le-a pus pe capetele stâlpilor. Apoi au făcut o sută de rodii şi le-au înşirat pe lănţişoare.
17. În sfârşit au aşezat stâlpii înaintea templului, unul în dreapta şi altul în stânga şi le-a pus nume: celui din dreapta Iachin, iar celui din stânga Booz.
1. După aceea a făcut jertfelnic de aramă, lung de douăzeci de coli, lat de douăzeci de coţi, înalt de zece coţi.
2. A făcut aşa-numita mare de aramă turnată rotund, care avea de la o margine până la cealaltă zece coţi, iar înălţimea ei era de cinci coţi; o sfoară de treizeci de coţi putea să o cuprindă împrejur.
3. Sub ea de jur-împrejur se aflau chipuri de boi turnate. Boii aceştia, turnaţi împreună cu marea, erau aşezaţi sub ea de jur-împrejur pe două rânduri, la zece coţi depărtare unul de altul.
4. Marea stătea pe doisprezece boi: trei îndreptaţi spre miazănoapte, trei îndreptaţi spre apus, trei îndreptaţi spre miazăzi şi trei îndreptaţi spre răsărit, iar marea deasupra, pe ei; spatele boilor însă erau înăuntru, sub mare.
5. Ea era groasă în pereţi de un lat de palmă; marginile ei erau ca marginile unei cupe, semănând cu o floare deschisă de crin; în ea încăpeau până la trei mii de baturi.
6. A mai făcut zece ligheane şi le-a aşezat cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stângă, ca să se spele în ele cele pregătite pentru arderile de tot; marea însă era pentru preoţi, ca să se spele în ea.
7. De asemenea a făcut zece sfeşnice de aur, cum trebuia să fie, şi le-a pus în templul Domnului, cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stângă.
8. A făcut încă zece mese şi le-a pus în templul Domnului, cinci în partea dreaptă şi cinci în partea stângă; şi a făcut o sută de vase de aur.
9. A făcut apoi curtea preoţilor şi curtea cea mare; la curţi a făcut porţi şi porţile le-a ferecat cu aramă.
10. Marea a pus-o în partea dreaptă, spre miazăzi-răsărit.
11. După aceea Hiram a făcut ligheane şi lopeţi, castroane, cădelniţe şi toate vasele pentru jertfe. Şi a sfârşit Hiram lucrările pe care le-a făcut lui Solomon pentru templul lui Dumnezeu:
12. Cei doi stâlpi cu cele două coroane de pe vârfurile stâlpilor, şi două reţele pentru acoperit cele două coroane, care erau pe capetele stâlpilor;
13. Patru sute de rodii a pus pe reţele, câte două rânduri de rodii pentru fiecare reţea, care acoperea cele două coroane de pe vârful stâlpilor.
14. A făcut postamente şi pe postamente ligheane de spălat;
15. O mare şi sub ea doisprezece boi; 16. Ligheane, lopeţi, furculiţe şi toate celelalte lucruri le-a făcut meşterul Hiram regelui Solomon, pentru templul Domnului, din aramă lustruită.
17. Acestea le-a turnat regele în preajma Iordanului, într-un pământ cleios, între Sucot şi Ţereda (Ţartan).
18. Toate lucrurile acestea le-a făcut Solomon în aşa de mare număr, încât nu se mai ştia greutatea aramei.
19. De asemenea a făcut Solomon toate lucrurile pentru templul Domnului, jertfelnicul cel de aur şi mesele pentru pâinile punerii înainte;
20. Sfeşnicele şi candelele lor de aur curat, ca să fie aprinse după rânduială înaintea Sfintei Sfintelor.
21. Mucările, candelele şi tăviţele de aur, din cel mai curat aur.
22. Cuţitele, potirele, căţuiele şi ceştile tot din cel mai bun aur: uşile templului Domnului, uşile dinăuntru de la Sfânta Sfintelor şi uşa de la Sfânta, tot de aur.
1. Astfel s-a sfârşit tot lucrul pe care l-a făcut Solomon pentru templul Domnului. Şi a adus Solomon cele hărăzite de David, tatăl lui: argint şi aur şi toate lucrurile şi le-a dat în vistieria templului Domnului.
2. Atunci a adunat Solomon pe bătrânii lui Israel şi pe toţi capii seminţiilor şi căpeteniile familiilor fiilor lui Israel la Ierusalim, ca să strămute chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, adică din Sion.
3. Şi s-au adunat la rege toţi Israeliţii la sărbătoare, în luna a şaptea.
4. După ce au venit toate căpeteniile lui Israel, leviţii au luat chivotul.
5. Şi au dus chivotul şi cortul adunării şi toate lucrurile sfinte care erau în cort, le-au dus preoţii şi leviţii.
6. Iar regele Solomon şi toată obştea lui Israel, care se adunase la el înaintea chivotului, au adus jertfe de oi şi boi atâtea, cât nu se puteau număra din pricina mulţimii.
7. Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, înăuntrul templului în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
8. Heruvimii îşi întindeau aripile peste locul chivotului şi acopereau ei chivotul şi pârghiile lui de sus.
9. Apoi pârghiile au fost împinse aşa, încât capetele pârghiilor chivotului se vedeau din Sfânta, în faţa Sfintei Sfintelor, iar pârghiile nu se puteau vedea, şi acolo sunt ele până astăzi.
10. În chivot nu era nimic, fără numai cele două table pe care le pusese Moise în Horeb, când încheiase Domnul legământul cu fiii lui Israel, după ieşirea din Egipt.
11. După ce au ieşit preoţii din Sfânta, căci toţi preoţii care se aflau acolo se sfinţiseră, fără să se ţină seamă de rând,
12. şi când toţi leviţii care erau cântăreţi, Asaf, Heman, Iedutun, fiii lor şi fraţii lor - îmbrăcaţi în vison, şi cu chimbale, chitare şi harfe au stat în partea de răsărit a jertfelnicului şi împreună cu ei au stat o sută douăzeci de preoţi care trâmbiţau din trâmbiţe
13. Şi îndată ce aceia care sunau din trâmbiţe şi cei care cântau, uniţi într-un singur glas ca să slăvească şi să laude pe Domnul, au făcut să răsune trâmbiţele, chitarele şi celelalte instrumente muzicale, şi au slăvit pe Domnul, zicând: "Căci El este bun, că în veac este mila Lui!", atunci templul Domnului s-a umplut de norul slavei Lui,
14. Încât preoţii nu puteau sta la slujbă din pricina norului, pentru că slava Domnului umpluse templul Domnului.
1. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus că El binevoieşte să locuiască în negură,
2. Iar eu am zidit templul, ca să locuieşti Tu, Cel Sfânt, şi locaş unde să petreci Tu în veci".
3. Apoi şi-a întors regele faţa sa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel, căci toată adunarea Israeliţilor sta înainte.
4. Şi a zis regele: "Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, şi a împlinit cu mâinile Sale ceea ce spusese, zicând:
5. Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, nu Mi-am ales cetate nici într-una din seminţiile lui Israel, ca să-Mi zidesc templu în care să petreacă numele Meu, nici nu Mi-am ales om care să fie cârmuitor poporului Meu Israel.
6. Acum însă am ales Ierusalimul, ca să petreacă numele Meu acolo, şi am ales pe David, ca să păstorească peste poporul Meu Israel.
7. Iar lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să înalţe templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
8. Însă Domnul a zis lui David, tatăl meu: ţi-a intrat la inimă să zideşti templu numelui Meu; bine e că ţi-a intrat acest lucru la inimă;
9. Dar nu vei zidi tu templul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, acela va zidi templu numelui Meu.
10. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, care l-a grăit; căci eu am urmat în locul lui David, tatăl meu, şi am şezut pe tronul lui Israel, cum zisese Domnul, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
11. Şi am pus acolo chivotul în care se află legământul Domnului, cel încheiat cu fiii lui Israel".
12. Apoi stând Solomon la jertfelnicul Domnului, înaintea adunării Israeliţilor şi-a ridicat mâinile sale,
13. Căci Solomon îşi făcuse un amvon de aramă, lung de cinci coţi, lat de cinci coţi şi înalt de trei coţi, şi-l pusese în mijlocul curţii. Pe acest amvon a stat el şi şi-a plecat genunchii înaintea întregii adunări a Israeliţilor. El a ridicat mâinile sale la cer
14. Şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea ţie, nici în cer şi nici pe pământ. Tu păzeşti legământul şi mila cu robii Tăi, care umblă cu toată inima lor înaintea Ta;
15. Tu ai împlinit robului Tău David, tatăl meu, ce i-ai grăit; că ceea ce ai grăit cu gura Ta, aceea ai împlinit în ziua aceasta cu mâna Ta!
16. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, împlineşte cele ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu, când ai zis: Nu va lipsi bărbat din tine care să şadă înaintea feţei Mele pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi calea lor purtându-se după legea Mea, aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea.
17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău, către robul Tău David.
18. Adevărat să fie că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Dacă cerul şi cerurile cerurilor nu Te încap, cu cât mai puţin Te va încăpea templul acesta pe care Ţi l-am zidit eu?
19. Dar caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi ruga cu care robul Tău se roagă înaintea Ta:
20. Să fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea spre templul acesta şi spre locul unde ai făgăduit să-ţi pui numele Tău, ca să asculţi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta.
21. Să iei aminte la cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cu care se vor ruga ei în locul acesta; să auzi din locul şederii Tale, din ceruri, să asculţi şi să miluieşti.
22. Când va greşi cineva împotriva aproapelui său şi i se va cere jurământ ca să jure, jurământul se va face înaintea jertfelnicului Tău în templul acesta.
23. Atunci să asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi: să osândeşti pe cel vinovat, făcând să i se întoarcă asupra capului lui fapta sa şi să izbăveşti pe cel drept, dându-i după dreptatea lui.
24. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, dar apoi se va întoarce către Tine, va preaslăvi numele Tău şi va cere şi se va ruga înaintea Ta, în templul acesta,
25. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat lor şi părinţilor lor.
26. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit ei înaintea Ta, şi-ţi vor aduce rugi în locul acesta, vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai smerit,
27. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi, al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău, pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire.
28. De va fi foamete pe pământ, de va fi boală molipsitoare, de va fi vânt dogorâtor sau pălitură, lăcustă sau omidă, duşmanii de-i vor strâmtora în ţara lor, stau în cetăţile lor, de va fi orice necaz, orice boală,
29. Atunci orice rugăciune şi orice cerere care se va face de orice om sau de tot poporul Tău Israel, când ei îşi vor simţi fiecare necazul său şi durerea şi îşi vor întinde mâinile lor spre templul acesta,
30. Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să ierţi; să dai fiecăruia după căile lui, căci Tu cunoşti inima lui şi singur ştii inima fiilor oamenilor,
31. Pentru ca să se teamă de Tine şi să umble în căile Tale în toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri.
32. Chiar şi străinul, care nu este din poporul Tău Israel, când va purcede din pământ depărtat pentru numele Tău cel mare, pentru mâna Ta cea puternică şi pentru braţul Tău cel înalt şi va veni şi se va ruga în templul acesta,
33. Tu să asculţi din cer, din locul sălăşluirii Tale, şi să-i împlineşti tot lucrul pentru care străinul va striga către Tine, ca să ştie toate popoarele pământului, de numele Tău şi să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi să ştie că în numele Tău este închinat templul pe care l-am zidit eu.
34. Când poporul Tău va pleca cu război împotriva duşmanilor săi, pe drumul pe care-l vei trimite Tu şi se va ruga Ţie, întorcându-se spre cetatea aceasta, care Ţi-ai ales-o, şi spre templul acesta pe care l-am zidit eu numelui Tău,
35. Atunci să asculţi din cer rugăciunea lor şi cererea lor şi să le faci dreptate.
36. Când vor păcătui ei înaintea Ta - căci nu este om care să nu păcătuiască - şi Tu Te vei supăra pe ei şi-i vei da duşmanilor lor şi cei ce i-au luat robi îi vor duce în pământ depărtat sau apropiat,
37. Şi când ei, în pământul în care vor fi robiţi, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul robiei lor, zicând: am păcătuit, am făcut fărădelege, vinovaţi suntem;
38. Dacă se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în pământul robiei lor, unde ei se vor afla duşi robi şi se vor ruga, întorcându-se spre pământul lor, pe care Tu l-ai dat părinţilor lor şi spre "etatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tău,
39. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi să le faci dreptate şi să ierţi pe poporul Tău de ceea ce a păcătuit înaintea Ta.
40. Dumnezeul meu, să-Ţi fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale cu luare aminte la rugăciunea care Ţi se va face în locul acesta.
41. Şi acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te şi vino la locul de odihnă al Tău, Tu şi chivotul puterii Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, se vor îmbrăca întru mântuire şi cuvioşii Tăi se vor desfăta de bunătăţi.
42. Doamne Dumnezeule, să nu-Ţi întorci faţa Ta nici de la unsul Tău, ci adu-Ţi aminte de îndurările cele către David, robul Tău".
1. Când a sfârşit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut templul.
2. Atunci n-au putut preoţii să intre în templul Domnului din pricina slavei lui Dumnezeu care umpluse templul.
3. Şi toţi fiii lui Israel, văzând cum s-a coborât focul şi slava Domnului peste templu, au căzut cu faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au slăvit pe Domnul: "Că este bun, că în veac este mila Lui!"
4. Apoi regele şi tot poporul au început să aducă jertfe înaintea feţei Domnului.
5. Regele Solomon a adus jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; aşa au sfinţit templul lui Dumnezeu regele şi tot poporul.
6. Preoţii stăteau la slujbele lor şi leviţii cu instrumentele de cântare ale Domnului, pe care le făcuse regele David, ca să laude pe Domnul: "Că în veac este mila Lui"; căci David cu acestea Îl slăvea, iar preoţii trâmbiţau din trâmbiţe înaintea lui, iar Israelul tot stătea de faţă.
7. Apoi a mai sfinţit Solomon şi mijlocul curţii care era înaintea templului Domnului; căci a adus acolo arderile de tot şi grăsimea jertfelor de împăcare, fiindcă jertfelnicul cel de aramă pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot şi prinoasele de pâine şi de grăsime.
8. În vremea aceea a făcut Solomon sărbătoare de şapte zile şi împreună cu el a prăznuit tot Israelul, adunare foarte mare, venită de la intrarea Hamatului, până la râul Egiptului.
9. Iar în ziua a opta au sărbătorit încheierea sărbătorii, căci sfinţirea jertfelnicului a ţinut şapte zile, iar sărbătoarea alte şapte zile.
10. Şi în ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, regele a dat drumul la corturile sale poporului, care se bucura şi se veselea de binele ce dăduse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.
11. Astfel a isprăvit Solomon templul Domnului şi casa regelui; tot ce plănuise Solomon în inima sa să facă pentru templul Domnului şi pentru casa sa, le-a isprăvit după dorinţă.
12. Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, şi i-a zis: "Am auzit ruga ta şi Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe.
13. De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu
14. Şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara.
15. Acum ochii Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul acesta.
16. Căci am ales acum şi am sfinţit templul acesta, pentru ca să fie numele Meu acolo în veci; şi ochii Mei şi inima Mea să fie acolo în toate zilele.
17. Dacă tu vei umbla înaintea fetei Mele, cum a umblat David, tatăl tău, şi vei face toate câte ţi-am poruncit, şi vei păzi rânduielile şi legile Mele,
18. Atunci îţi voi întări tronul regatului tău, după cum am făgăduit lui David, tatăl tău, când am zis: Nu va lipsi din tine bărbat care să domnească peste Israel.
19. Iar dacă vă veţi abate şi veţi părăsi rânduielile Mele şi poruncile Mele, care vi le-am dat, şi vă veţi duce şi veţi începe a sluji la alţi dumnezei şi vă veţi închina lor,
20. Atunci voi stârpi pe Israel de pe faţa pământului Meu pe care l-am dat lor, şi templul acesta pe care l-am sfinţit numelui Meu, îl voi lepăda de la faţa Mea, iar pe Israel îl vai da de pildă şi de ocară la toate popoarele;
21. Iar de templul acesta înalt va rămâne uimit tot cel ce va trece pe lângă el, şi va zice: Pentru ce a făcut aşa Domnul cu pământul acesta şi cu templul acesta?
22. Şi vor zice: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Care i-a scos din pământul Egiptului, şi pentru că s-au lipit de alţi dumnezei şi s-au închinat şi au slujit lor, pentru aceea a adus El asupra lor toate relele acestea".
1. După sfârşirea celor douăzeci de ani, în care Solomon a zidit templul Domnului şi casa sa,
2. A zidit Solomon cetăţile pe care i le dăruise Hiram şi a aşezat în ele pe fiii lui Israel.
3. Apoi a plecat Solomon împotriva Hamat-Ţobei şi a luat-o
4. Şi a zidit el Tadmorul, în pustiu, şi toate cetăţile cele pentru provizii, pe care le întemeiase în Hamat.
5. El a mai zidit de asemenea Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, întărindu-le cu ziduri de jur-împrejur, cu porţi şi cu zăvoare;
6. Baalatul şi toate cetăţile pentru provizii, pe care le avea Solomon, şi toate cetăţile pentru carele de război, cetăţile pentru călăreţi şi tot ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban, în tot pământul stăpânirii lui.
7. Tot poporul care a rămas din Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Iebusei, care nu erau dintre fiii lui Israel;
8. Pe copiii lor care au rămas în ţară după ei şi pe care fiii lui Israel nu i-au stârpit, Solomon i-a făcut oameni de corvoadă până în ziua de astăzi.
9. Iar pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut oameni de corvoadă pentru lucrările lui; pe ei însă îi avea pentru ostaşi căpetenii peste gărzi şi pentru căpetenii peste carele şi călăreţii lui.
10. Regele Solomon avea două sute cincizeci de conducători mari care supravegheau oamenii la lucru.
11. Iar pe fiica lui Faraon, Solomon a mutat-o din cetatea lui David în casa pe care o zidise pentru ea; căci zicea el: Femeia mea nu trebuie să locuiască în casa lui David, regele lui Israel, pentru că acea casă este sfântă de când a intrat în ea chivotul Domnului.
12. Atunci a început Solomon să aducă arderi de tot Domnului pe jertfelnicul pe care-l făcuse pentru Domnul înaintea pridvorului,
13. Pentru ca să se aducă pe el arderi de tot, după rânduială şi după porunca lui Moise, în fiecare zi, în toate zilele de odihnă, la lunile noi şi la cele trei sărbători de peste an: la sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor şi la sărbătoarea corturilor.
14. Şi a aşezat el, după rânduiala lui David, tatăl său, preoţii să-şi facă slujba lor, cu rândul; şi tot cu rândul a rânduit să fie de strajă leviţii, să cânte cântările de laudă şi să slujească pe preoţi, după rânduiala de fiecare zi; pe uşieri, după cetele lor, i-a rânduit la fiecare uşă, pentru că aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu.
15. Şi nu s-a făcut întru nimic nici o abatere de la poruncile regelui, cele pentru preoţi şi pentru leviţi, şi nici de la cele pentru vistierie.
16. Aşa s-a săvârşit toată lucrarea lui Solomon din ziua punerii temeliei la templul Domnului până la terminarea lui.
17. Atunci s-a dus Solomon la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, care este în ţara lui Edom.
18. Iar Hiram i-a trimis cu slugile sale corăbii şi robi, cunoscători ai mărilor, care s-au dus cu slugile lui Solomon la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur şi i-au adus regelui Solomon.
1. Auzind regina din Saba de faima lui Solomon şi voind să-l încerce cu întrebări grele, a venit la Ierusalim cu foarte multă bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu aur mult şi pietre scumpe; şi a venit la Solomon şi i-a grăit lui toate câte avea în sufletul ei.
2. Şi i-a dezlegat Solomon toate întrebările ei şi nu s-a găsit nimic necunoscut pentru Solomon, încât să nu-i dezlege el.
3. Văzând regina din Saba înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o zidise el,
4. Mâncările de la masa lui, locurile de şedere ale robilor lui, rânduiala slujitorilor lui şi îmbrăcămintea lor, paharnicii lui, îmbrăcămintea lor şi arderile de tot pe care le aducea în templu, a rămas uimită.
5. Şi a zis regelui: "Cele ce am auzit eu în ţara mea despre lucrurile tale şi despre înţelepciunea ta, sunt adevărate;
6. Dar eu n-am crezut vorbele ce mi se spuneau, până ce n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Şi iată nici pe jumătate nu mi s-a grăit de mărirea înţelepciunii tale; tu întreci cu mult faima auzită de mine, despre tine.
7. Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericite sunt aceste slugi ale tale, care-ţi stau totdeauna înainte şi-ţi ascultă înţelepciunea!
8. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul Său, pentru ca să fii rege în numele Domnului Dumnezeului tău. Din dragostea pe care Dumnezeul tău o are către Israel, ca să-l întărească în veci, te-a făcut rege peste el, ca să faci judecată şi dreptate".
9. Şi a dăruit ea regelui o sută douăzeci de talanţi de aur şi mulţime mare de aromate şi de pietre scumpe; asemenea aromate, ca cele dăruite de regina din Saba regelui Solomon, nu se mai văzuseră.
10. În vremea aceea slugile lui Hiram şi slugile lui Solomon, care-i aduceau aur de la Ofir, îi aduseseră şi lemn roşu şi pietre scumpe.
11. Din acest lemn roşu făcuse regele scările de la templul Domnului şi de la casa domnească, precum şi chitare şi harpe pentru cântăreţi. Astfel de lemn nu se mai văzuse niciodată înainte în ţara lui Iuda.
12. Iar regele Solomon a dat reginei din Saba tot ce ea a dorit şi a cerut, afară de darul pe care i l-a dat pentru lucrurile pe care ea le adusese regelui. Şi aşa s-a întors înapoi în ţara sa, ea şi slugile sale.
13. Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur.
14. Afară de acestea, mai aduceau lui Solomon aur şi argint solii de la diferite popoare şi negustorii, precum şi toţi regii Arabiei şi conducătorii de provincii.
15. Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur ciocănit în care au intrat câte şase sute de sicli de aur de fiecare scut ciocănit.
16. Şi trei sute de scuturi mici, tot de aur ciocănit, în care au intrat câte trei sute de sicli de aur de fiecare scut. Pe acestea le-a pus regele în Casa Pădurii din Liban.
17. Apoi a făcut regele un tron mare de os de fildeş şi l-a îmbrăcat peste tot cu aur curat,
18. Iar la tron a făcut şase trepte de suit, un scăunel de aur pentru picioare, prins de tron, rezemători de o parte şi de alta a locului de şedere şi doi lei care stăteau lângă rezemători
19. Şi încă doisprezece lei care stăteau acolo pe cele şase trepte de o parte şi de alta. Aşa tron nu se mai găsea în nici un regat.
20. Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau de aur şi toate vasele din Casa Pădurii din Liban erau de aur ales. În zilele lui Solomon argintul se socotea ca nimic,
21. Căci corăbiile regelui umblau la Tarsis eu slugile lui Hiram şi la trei ani o dată se întorceau aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
22. Astfel Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi înţelepciune.
23. Şi toţi regii ţărilor căutau să vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care i-o pusese Dumnezeu în inima lui.
24. Şi fiecare din ei îi aducea vase de argint, de aur, veşminte, arme, aromate, cai şi catâri, în fiecare an.
25. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de pe la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, aşezaţi în cetăţile unde avea carele şi pe lângă rege în Ierusalim.
26. El domnea peste toţi regii, de la râul Eufrat până la ţara Filistenilor şi până la hotarul Egiptului.
27. Şi a făcut regele să fie aurul şi argintul preţuit în Ierusalim ca pietrele de pe drum, iar cedrii, din pricina mulţimii lor, i-a făcut să fie preţuiţi ca smochinii cei sălbatici de prin locuri joase.
28. Cai pentru Solomon i se aduceau din Egipt şi din toate ţările.
29. Celelalte fapte ale lui Solomon, de la cele dintâi până la cele din urmă, sunt scrise în cartea lui Natan proorocul, în proorocia lui Ahia Şilonitul şi în vedeniile lui Ido văzătorul despre Ieroboam, fiul lui Nabat.
30. Solomon a domnit în Ierusalim peste tot Israelul patruzeci de ani.
31. Apoi a răposat Solomon cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui David, tatăl său. Iar în locul lui s-a făcut rege Roboam, fiul său.
1. Atunci s-a dus Roboam la Sichem, pentru că la Sichem se adunaseră toţi Israeliţii, ca să-l facă rege.
2. Când a auzit de aceasta Ierobnam, fiul lui Nabat, care se afla în Egipt, unde fugise de regele Solomon, s-a întors Ieroboam din Egipt.
3. Iar Israeliţii au trimis şi l-au chemat. Venind deci Ieroboam şi tot Israelul, au grăit lui Roboam aşa:
4. "Tatăl tău a pus jug greu pe noi. Tu însă uşurează-ne de munca silnică a tatălui tău şi de jugul cel greu, care d-a pus el pe noi şi îţi vom sluji".
5. Iar Roboam le-a zis: "Veniţi peste trei zile la mine!" Şi s-a împrăştiat poporul.
6. Atunci s-a sfătuit regele Roboam eu bătrânii care fuseseră sfetnicii lui Solomon, tatăl lui, cât a trăit el şi le-a zis: "Cum mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?"
7. Iar ei i-au zis: "De vei fi bun acum cu poporul acesta, de le vei face pe plac şi le vei vorbi cu blândeţe, atunci ei îţi vor fi robi în toate zilele".
8. Dar el n-a ţinut seama de sfatul ce i-au dat bătrânii, ci a început să se sfătuiască cu oamenii cei tineri care crescuseră cu el şi-i avea ca sfetnici pe lângă sine
9. Şi le-a zis: "Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care mi-a grăit aşa: Uşurează-ne jugul pe care tatăl tău l-a pus pe noi?"
10. Oamenii cei tineri, care crescuseră cu el, i-au răspuns şi i-au zis: "Poporului care ţi-a vorbit: Tatăl tău a pus jug greu peste noi, iar tu uşurează-ni-l, spune-le aşa: Degetul meu cel mic e mai gros decât mijlocul tatălui meu.
11. Tatăl meu a pus jug greu pe voi, eu însă voi mări jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu biciul, eu însă vă voi bate cu scorpioane".
12. Şi a venit Ieroboam împreună eu tot poporul la Roboam, în ziua a treia, după cum le poruncise regele, când zisese: "Veniţi la mine peste trei zile".
13. Atunci regele le-a răspuns cu asprime, căci n-a ţinut seamă regele Roboam de sfatul bătrânilor, ci le-a grăit după sfatul oamenilor tineri aşa:
14. "Tatăl meu pus jug greu peste voi, eu însă îl voi mări; tatăl meu v-a pedepsit cu biciul; eu însă vă voi bate cu scorpioane".
15. Şi n-a ascultat regele de popor, pentru că aşa fusese rânduit de la Dumnezeu, ca să-şi împlinească Domnul cuvântul Său, pe care-l grăise prin Ahia Şilonitul lui Ieroboam, fiul lui Nabat.
16. Când tot Israelul a văzut că regele nu-l ascultă, atunci poporul a răspuns regelui, zicând: "Ce parte mai avem noi cu David? Nu mai avem nimic cu fiul lui Iesei. La corturi, Israele! Davide, vezi de casa ta!" Şi s-au împrăştiat toţi Israeliţii pe la corturile lor.
17. Iar Roboam a rămas rege numai peste fiii lui Israel care locuiau în cetăţile Iudei.
18. Atunci regele Roboam a trimis împotriva lor pe Adoniram, care era căpetenie peste strânsul dărilor; dar fiii lui Israel l-au bătut cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam s-a grăbit să se suie în carul său, ca să fugă la Ierusalim.
19. Aşa s-a despărţit Israel de casa lui David, până în ziua de astăzi.
1. Atunci a venit Roboam la Ierusalim şi a strâns din casa lui Iuda şi a lui Veniamin o sută şaptezeci de mii de ostaşi aleşi, ca să lupte în Israel şi să întoarcă regatul iarăşi sub stăpânirea lui Roboam.
2. Şi a fost cuvântul Domnului spre Şemaia, omul lui Dumnezeu şi i-a zis:
3. "Spune lui Roboam, fiul lui Solomon, regele Iudei ÅŸi la tot Israelul din neamul lui Iuda ÅŸi al lui Veniamin:
4. Aşa zice Domnul: Să nu mergeţi şi să nu faceţi război cu fraţii voştri. Întoarceţi-vă fiecare la casa voastră, căci de Mine s-a făcut acest lucru!" şi au ascultat ei de cuvintele Domnului şi s-au întors înapoi din drumul lor împotriva lui Ieroboam.
5. Roboam şedea în Ierusalim şi a împrejmuit cetăţile lui Iuda cu ziduri.
10. Ţora, Aialonul şi Hebronul, care se aflau în neamul lui Iuda şi al lui Veniamin.
11. Cetăţile acestea le-a întărit el cu ziduri şi a aşezat în ele căpetenii şi magazii pentru ţinut pâine, untdelemn şi vin.
12. Fiecărei cetăţi i-a dat scuturi şi suliţe şi le-a întărit cu foarte mare tărie. Şi aşa a rămas cu el Iuda şi Veniamin.
13. Apoi s-au adunat la el din toate părţile preoţii şi leviţii, care erau în tot pământul lui Israel,
14. Căci leviţii şi-au părăsit aşezările şi locurile lor, stăpânite de ei, şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, din pricină că Ieroboam şi fiii lui îi îndepărtaseră din dregătoria preoţiei Domnului
15. Şi pentru că Ieroboam îşi pusese preoţi pentru înălţimi şi pentru ţapii şi viţeii pe care îi făcuse el.
16. Iar după ei au venit la Ierusalim din toate seminţiile lui Israel şi aceia care îşi aveau inima îndreptată să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca să aducă jertfă Domnului Dumnezeului părinţilor lor.
17. Şi aşa au întărit aceştia regatul lui Iuda şi l-au sprijinit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani., pentru că trei ani a umblat el pe căile lui David şi ale lui Solomon.
18. Roboam ÅŸi-a luat de femeie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David ÅŸi al Abihailei, fiica lui Eliab, fiul lui Iesei.
19. Aceasta i-a născut fii pe Ieuş, pe Şemaria şi pe Zaham.
20. După ea a mai luat pe Maaca, fiica lui Abesalom, care i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit.
21. Roboam însă iubea pe Maaca, fiica lui Abesalom, mai mult decât pe toate femeile şi decât pe toate concubinele sale, căci el a avut optsprezece femei şi şaizeci de concubine şi a născut cu ele douăzeci şi opt de băieţi şi şaizeci de fete.
22. Şi a pus Roboam pe Abia, fiul Maacăi, conducător peste fraţii lui, pentru că pe el voia să-l facă rege.
23. Şi a lucrat înţelepţeşte, căci şi-a împărţit toţi feciorii săi în toate cetăţile întărite din tot pământul lui Iuda şi al lui Veniamin şi le-a dat întreţinere mare şi le-a căutat mulţime de femei.
1. După ce s-a întărit regatul lui Roboam şi a ajuns destul de puternic, Roboam a părăsit legea Domnului şi dimpreună cu el şi tot Israelul.
2. Dar pentru că s-au abătut ei de la Domnul, de aceea în anul al cincilea al domniei lui Roboam, Şişac, regele Egiptului, a plecat cu război împotriva Ierusalimului,
3. Cu o mie două sute de care de război şi cu şaizeci de mii de călăreţi; iar poporul, care venise cu el din Egipt: Libieni, Suchieni şi Etiopieni, era foarte numeros.
4. Aceştia au luat cetăţile întărite din Iuda şi au venit la Ierusalim.
5. Atunci Şemaia proorocul a venit la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim din pricina lui Şişac şi le-a zis: "Aşa zice Domnul: Pentru că M-aţi părăsit, de aceea vă las pe mâinile lui Şişac".
6. Iar căpeteniile lui Israel şi regele s-au smerit şi au zis: "Drept este Domnul!"
7. Când a văzut Domnul că ei s-au smerit, atunci a fost cuvântul Domnului din nou către Şemaia şi a zis: "S-au smerit; nu-i voi mai stârpi şi în curând le voi da şi izbăvire. Mânia Mea nu se va mai vărsa asupra Ierusalimului prin mâna lui Şişac.
8. Dar ei tot vor fi slugile lui ca să cunoască ce înseamnă să-Mi slujească Mie şi ce înseamnă să slujească regatelor pământului".
9. Atunci a venit Şişac, regele Egiptului, la Ierusalim şi a luat vistieriile templului Domnului şi vistieriile casei regelui; tot ce a găsit, a luat; a luat şi scuturile cele de aur, pe care le făcuse Solomon.
10. Iar regele Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă şi le-a dat în mâinile căpeteniilor de peste gărzi, care păzeau intrarea la casa regelui.
11. Şi numai când mergea regele la templul Domnului, numai atunci venea garda şi le purta şi pe urmă le aducea iarăşi în casa de gardă.
12. După ce s-a smerit Roboam, s-a îndepărtat mânia Domnului de la el şi nu l-a nimicit cu totul. Afară de aceasta şi în Iuda se găsea câte ceva bun.
13. Aşa s-a întărit iar regele Roboam în Ierusalim şi a domnit. Roboam era de patruzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit şaptesprezece ani în Ierusalim, în cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate seminţiile lui Israel, ca să-şi pună numele în ea. Pe mama lui Roboam o chema Naama Amonita.
14. Dar a făcut el rele, pentru că nu şi-a îndreptat inima sa ca să caute pe Domnul.
15. Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în amintirile lui Şemaia proorocul şi ale lui Ido văzătorul în spiţele neamurilor. Roboam a purtat războaie cu Ieroboam în toate zilele vieţii lor.
16. Apoi a răposat Roboam cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Iar în locul lui s-a făcut rege Abia, fiul său.
1. Abia a început să domnească peste Iuda în anul al optsprezecelea al domniei lui Ieroboam.
2. Şi a domnit trei ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Maaca şi era fiica lui Uriel din Ghibea şi a fost război şi între Abia şi Ieroboam.
3. Abia a început războiul cu o armată numai de oameni viteji, adică de patru sute de mii de oameni aleşi. Iar Ieroboam a ieşit împotriva lui la luptă cu opt sute de mii de oameni, tot numai oameni aleşi şi viteji.
4. Abia cu armata sa s-a aşezat pe vârfui muntelui Ţemaraim, unul dintre munţii lui Efraim şi a zis: "Ascultaţi-mă, Ieroboame şi voi toţi Israeliţii.
5. Nu ştiţi voi, oare, că Domnul Dumnezeul lui Israel a dat lui David domnia peste Israel în veci, lui şi fiilor lui, prin legământ veşnic?
6. Dar s-a sculat Ieroboam, fiul lui Nabat, care era rob la Solomon, fiul lui David, şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului său.
7. Atunci s-au strâns împrejurul lui oameni netrebnici, oameni înrăiţi şi s-au îndârjit împotriva lui Roboam, fiul lui Solomon; iar Roboam era tânăr şi cu inima fricoasă şi n-a putut să li se împotrivească.
8. Voi şi acum ziceţi că puteţi să vă împotriviţi regatului Domnului, care se află în mina fiilor lui David, pentru că sunteţi o mulţime mare de popor şi aveţi viţei de aur, pe care vi i-a făcut Ieroboam, ca dumnezei.
9. N-aţi izgonit voi oare pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe leviţi, şi nu v-aţi făcut voi oare singuri preoţi după pilda popoarelor din celelalte ţări? La voi, oricine vine să se curăţească cu un viţel şi cu şapte berbeci, se face preot celui ce nu este dumnezeu.
10. Iar la noi Domnul este Dumnezeul nostru; noi nu L-am părăsit şi slujbele cele către Domnul le fac preoţii, care sunt dintre fiii lui Aaron şi leviţii, care sunt la slujba de strajă.
11. Ei fac să se ridice în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară fum de arderi de tot către Domnul, cum şi fum de tămâieri bine mirositoare; şi aşează în rânduri pâinile punerii înainte pe masa cea curată şi aprind policandrele cele de aur şi candelele lui, ca să ardă în fiecare seară, pentru că noi păzim legea Domnului Dumnezeului nostru, iar voi L-aţi părăsit.
12. Şi iată, noi avem în fruntea noastră pe Dumnezeu şi pe preoţii Lui şi trâmbiţele cele răsunătoare, ca să răsune cu vuiet mare împotriva voastră. Fii ai lui Israel, să nu vă luptaţi cu Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, că nu veţi avea nici un spor".
13. Dar Ieroboam a trimis o ceată mare de oameni care stau la pândă, să învăluiască pe Iuda şi să le cadă în spate, aşa că ei se aflau în faţa lui Iuda, iar cei de la pândă în spatele lui.
14. Dar Iudeii au prins de veste aceasta şi au început lupta şi în faţă şi în spate şi au strigat către Domnul, iar preoţii au trâmbiţat din trâmbiţe.
15. Atunci au ridicat Iudeii strigăt mare. Dar când Iudeii au ridicat strigătul, Dumnezeu a lovit pe Ieroboam şi pe toţi Israeliţii în faţa lui Abia şi a lui Iuda.
16. Şi au fugit fiii lui Israel din faţa celor din Iuda şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lor.
17. Iar Abia dimpreună cu poporul lui le-a dat o lovitură puternică şi au căzut morţi din Israel cinci sute de mii de oameni aleşi.
18. Atunci s-au smerit fiii lui Israel, iar fiii lui Iuda s-au făcut puternici, pentru că au nădăjduit în Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
19. Abia l-a fugărit din urmă pe Ieroboam şi i-a luat cetăţile Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei şi Efronul cu satele lui.
20. După aceea Ieroboam n-a mai avut putere să se împotrivească în toate zilele lui Abia. Şi l-a lovit Domnul şi a murit.
21. Iar Abia s-a întărit. El şi-a luat paisprezece femei şi a născut cu ele douăzeci şi doi de băieţi şi şaisprezece fete.
22. Celelalte fapte ale lui Abia, purtările sale şi vorbele sale sunt scrise în amintirile lui Ido proorocul.
1. Apoi a răposat Abia cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui David, iar în locul lui s-a făcut rege Asa, fiul său. În zilele sale ţara a avut pace zece ani.
2. Asa a făcut cele bune şi plăcute înaintea Domnului Dumnezeului său,
3. Căci el a îndepărtat jertfelnicele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti şi a tăiat Aşerele.
4. El a poruncit Iudeilor să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor şi să împlinească legea şi poruncile Lui;
5. A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi chipurile turnate ale soarelui. Regatul sub domnia lui a avut pace.
6. El a zidit cetăţi tari în Iuda; căci ţara a fost în pace şi n-a avut războaie cu nimeni în acei ani, fiindcă Domnul i-a dat odihnă.
7. Tot el a zis Iudeilor: "Să zidiţi cetăţile acestea şi să le îngrădiţi cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, pentru că am căutat pe Domnul Dumnezeul nostru; L-am căutat şi El ne-a dăruit odihnă din toate părţile". Şi au început să le zidească şi au izbutit.
8. Asa avea în oştirea lui trei sute de mii de oameni aleşi din seminţia lui Iuda, înarmaţi cu scuturi şi cu lănci; iar din seminţia lui Veniamin, două sute optzeci de mii de oameni aleşi, înarmaţi cu scuturi şi erau şi trăgători din arcuri.
9. Atunci s-a sculat împotriva sa Zerah Etiopianul cu o armată de un milion şi cu trei sute de care şi a venit până la Mareşa.
10. Aici i-a ieşit Asa înainte şi s-a aşezat cu armata sa în linie de bătaie, în valea lui Ţefat, lângă Mareşa.
11. Apoi a strigat Asa către Domnul Dumnezeul său şi a zis: "Doamne, la Tine este puterea, ca să ajuţi şi celui tare şi celui ce nu este tare; ajută-ne dar nouă, Doamne Dumnezeul nostru, căci noi în Tine nădăjduim şi în numele Tău am pornit împotriva acestei mulţimi, care este atât de mare; Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru, să n-aibă omul putere împotriva Ta".
12. Atunci a lovit Domnul pe Etiopieni înaintea feţei lui Asa şi înaintea feţei lui Iuda şi au fugit Etiopienii.
13. Iar Asa i-a fugărit din urmă împreună cu poporul care era cu el, până la Gherar, şi au căzut atâţia Etiopieni, de se credea că n-a mai rămas nimeni din ei cu suflet, pentru că aceia cădeau zdrobiţi înaintea Domnului şi înaintea oştirii Lui. Şi au luat de la ei o mare mulţime de pradă.
14. şi au sfărâmat toate cetăţile dimprejurul Gherarei, pentru că groaza Domnului intrase în ele. Şi au prădat Israeliţii toate cetăţile şi au adus din ele foarte multă pradă.
15. De asemenea au jefuit şi sălaşele şi au luat o mulţime de turme cu vite mărunte şi cămile şi s-au întors cu ele la Ierusalim.
1. Atunci s-a pogorât Duhul lui Dumnezeu asupra lui Azaria, fiul lui Oded,
2. Şi i-a ieşit înaintea lui Asa şi i-a zis: "Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Veniamin: Domnul este cu voi când şi voi sunteţi cu El. De-L veţi căuta, va fi găsit de voi, iar de Îl veţi părăsi, şi El vă va părăsi.
3. Multe zile a fost Israel fără Dumnezeul Cel adevărat şi fără de preot-învăţător şi fără de lege;
4. Dar când el, în strâmtorarea lui, s-a întors la Domnul Dumnezeul lui Israel şi L-a căutat, El S-a lăsat găsit de ei.
5. În acele vremuri n-a avut pace, nici cel ce ieşea, nici cel ce intra, căci mari tulburări au fost între toţi locuitorii ţărilor;
6. Popor cu popor se lupta şi cetate cu cetate, pentru că Dumnezeu îi aducea la tulburări prin tot felul de necazuri.
7. Dar voi întăriţi-vă şi să nu vă obosească mâinile, pentru că veţi avea plată pentru faptele voastre!"
8. Când a auzit Asa cuvintele acestea şi proorocia lui Azaria, fiul lui Oded, proorocul, s-a înfiripat în putere şi a azvârlit idolii păgâneşti din toată ţara lui Iuda şi a lui Veniamin şi din cetăţile pe care le luase din muntele lui Efraim, şi a înnoit jertfelnicul Domnului care era dinaintea pridvorului.
9. Apoi a adunat pe tot Iuda şi pe tot Veniaminul şi pe străinii din Efraim, din Manase şi din Simeon, care locuiau cu ei, căci mulţi din Israel au trecut la el, când au văzut că Domnul Dumnezeu este cu el.
10. Aceştia s-au adunat la Ierusalim în luna a treia din anul al cincisprezecelea al domniei lui Asa.
11. Şi au adus în ziua aceea jertfă Domnului din prada care o adunaseră: din vitele cele mari, şapte sute de jertfe, şi din vitele mărunte, şapte mii.
12. După aceea au făcut legământ între ei, ca să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor;
13. Iar tot cel ce nu va căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israel să moară, ori mic de va fi, ori mare, ori bărbat de va fi, ori femeie.
14. Şi s-au legat ei cu jurământ către Domnul cu glas tare şi cu strigăte mari şi în sunetul trâmbiţelor şi al buciumelor.
15. Şi le-a părut bine la toţi Iudeii de acest jurământ, pentru că cu toată inima lor s-au jurat şi cu toată stăruinţa L-au căutat, şi El S-a dat lor să fie găsit. Şi le-a dat lor Domnul odihnă din toate părţile.
16. Pe Maaca, mama sa, regele Asa a lipsit-o de vrednicia de regină, pentru că ea făcuse un chip turnat pentru Astarte. Asa a răsturnat chipul cel turnat, pe care-l făcuse ea, l-a sfărâmat în bucăţi şi l-a ars în valea Chedronului.
17. Deşi înălţimile din Israel n-au fost de tot depărtate, ci au mai durat încă în Israel, totuşi Asa şi-a avut inima sa întreagă la Domnul în toate zilele vieţii sale.
18. Şi a adus el în templul lui Dumnezeu lucrurile care le afierosise tatăl său şi lucrurile care le afierosise el: adică aurul, argintul şi vasele.
19. Şi război n-a mai fost până în anul al treizeci şi cincilea al domniei lui Asa.
1. Iar în anul al treizeci şi şaselea al domniei lui Asa, Baeşa, regele lui Israel, a plecat împotriva lui Iuda şi a început să zidească Rama, pentru ca să nu poată nimeni nici să plece de la Asa, regele lui Iuda, nici să vină la el.
2. Atunci a scos Asa argintul şi aurul din vistieriile templului Domnului şi ale casei regelui şi l-a trimis la Damasc lui Benhadad, regele Siriei, zicând:
3. "Legământ să fie între mine şi între tine, cum a fost între tatăl meu şi între tatăl tău. Iată eu îţi trimit argint şi aur, du-te şi rupe legământul tău, care-l ai cu Baeşa, regele lui Israel, ca să plece de la mine".
4. Şi a ascultat Benhadad de regele Asa şi a trimis pe mai-marii oştirii, ce-i avea, împotriva cetăţilor lui Israel; aceştia au pustiit Ainul, Danul, Abel-Maimul (Abel-Bet) şi toate hambarele cu provizii din cetăţile lui Neftali.
5. Când a auzit Baeşa de aceasta, a încetat să mai zidească Rama, oprind lucrarea sa.
6. Iar Asa regele a strâns pe toţi cei ai lui Iuda şi a cărat cu ei din Rama pietrele şi lemnele pe care Baeşa le folosea la întărire, şi a zidit cu ele Gheba şi Miţpa.
7. În timpul acela a venit Hanani văzătorul la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: "Fiindcă ai nădăjduit în regele Siriei şi n-ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceea ţi-a scăpat oastea regelui Siriei din mâna ta.
8. Oare Etiopienii şi Libienii n-au avut ei oaste mare şi care şi călăreţi, cărora nu li se mai ştia numărul? Dar pentru că tu ţi-ai pus încrederea în Domnul, El ţi i-a dat în mâna ta;
9. Căci ochii Domnului văd oriunde, peste tot pământul, pentru ca să sprijine pe cei care sunt cu inima lor întreagă la El. Neînţelepţeşte ai lucrat dar acum. Pentru aceasta, de acum înainte tu vei avea războaie".
10. Şi s-a mâniat Asa pe văzător, şi l-a pus la închisoare; fiindcă din pricina aceasta prinsese mare ciudă pe el; şi a mai apăsat în acel timp Asa şi pe unii din popor.
11. Iar faptele lui Asa de la cele dintâi până la cele de pe urmă sunt scrise în cartea regilor lui Iuda şi Israel.
12. în anul al treizeci şi nouălea al domniei sale s-a îmbolnăvit Asa de picioare şi boala lui s-a întins până la părţile cele mai de sus ale corpului; dar el nici la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori.
13. Şi a răposat Asa cu părinţii săi şi a murit în anul al patruzeci şi unulea al domniei lui.
14. Şi l-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase el în cetatea lui David; şi i-au pus pe un pat pe care-l umpluse cu aromate şi cu tot felul de miresme; la înmormântarea lui i s-au ars foarte multe aromate.
1. În locul lui Asa, s-a făcut rege Iosafat, fiul său. Şi s-a întărit şi el împotriva Israeliţilor;
2. Căci a aşezat oştire în toate cetăţile întărite ale Iudei şi în cetăţile lui Efraim pe care le stăpânise Asa, tatăl său.
3. Şi a fost Domnul cu Iosafat, pentru că acesta a umblat în căile cele dintâi ale lui David, tatăl său, şi n-a căutat la Baali,
4. Ci a căutat pe Dumnezeul tatălui său şi a lucrat după poruncile Lui, iar nu după faptele Israeliţilor.
5. Pentru aceasta i-a întărit Domnul domnia în mâna lui şi tot Iuda îi aducea daruri lui Iosafat, şi a avut el bogăţie şi mărire multă.
6. Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului. Afară de aceasta, el a desfiinţat din Iuda şi înălţimile cu jertfelnice şi Aşerele.
7. Iar în anul al treilea al domniei sale, a trimis pe cinci din căpeteniile sale şi anume: pe Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael şi Miheia, ca să înveţe poporul prin cetăţile lui Iuda;
8. Împreună cu ei a trimis şi din leviţi: pe Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonie, Tobie, Tob-Adonie; iar din preoţi, pe Elişama şi pe Ioram.
9. Aceştia au învăţat în Iuda, având cu ei cartea legii Domnului; şi au cutreierat toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat poporul.
10. În vremea aceasta, în toate regatele ţărilor, care erau împrejurul Iudei, intrase frica Domnului şi nu îndrăznea nimeni să se lupte cu Iosafat.
11. Şi i se aduceau lui Iosafat daruri şi argint ca bir, până şi din partea Filistenilor; asemenea şi Arabii îi aduceau vite mărunte; şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi.
12. Astfel a ajuns Iosafat la cea mai înaltă mărire şi a zidit în Iuda cetăţui şi cetăţi pentru provizii.
13. El a avut multe provizii în cetăţile lui Iuda şi oameni de război viteji în Ierusalim.
14. Iată cartea numărătorii lor, după familiile cele după tată ale lor: Din Iuda erau căpetenii peste mii: Adna, căpetenie, care avea sub el trei sute de mii de ostaşi aleşi;
15. După el Iohanan, căpetenie, care avea sub el două sute optzeci de mii de oameni.
16. După acesta, Amasia, fiul lui Zicri, care se făgăduise pe sine Domnului, avea cu el două sute de mii de ostaşi viteji.
17. Din Veniamin: viteazul ostaş Eliada, care avea sub el două sute de mii de ostaşi, înarmaţi cu arcuri şi cu scuturi;
18. După el Iehozabad, care avea sub el o sută optzeci de mii de ostaşi înarmaţi.
19. Aceştia au slujit pe rege, afară de cei pe care regele îi împărţise prin cetăţile întărite în tot ţinutul lui Iuda.
1. Iosafat a avut multă bogăţie şi mărire şi s-a înrudit cu Ahab.
2. După câţiva ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat, pentru el şi pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de vite mărunte şi mari şi l-a câştigat să meargă împotriva Ramotului din Galaad.
3. Căci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: "Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului din Galaad?" Acela însă i-a răspuns: "Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; şi cum este poporul tău, aşa este şi poporul meu: merg cu tine la război!"
4. şi a zis Iosafat către regele lui Israel: "Întreabă astăzi, ce zice Domnul?"
5. Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: "Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad ori să ne lăsăm?" Şi ei au zis: "Du-te, că Dumnezeu îl va da în mâinile regelui".
6. Zis-a Iosafat: "Nu se găseşte pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să-l întrebăm şi pe el?"
7. Iar regele lui Israel a răspuns lui Iosafat: "Mai este un om prin care am putea întreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că nu prooroceşte de bine pentru mine, ci totdeauna îmi prooroceşte numai de rău; acesta este Miheia, fiul lui Imla". Iosafat însă a zis: "Nu grăi aşa, rege!"
8. După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen şi i-a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla".
9. Atunci regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe tronul său îmbrăcaţi în haine regeşti, în locul din faţa porţii Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
10. Sedechia, fiul lui Chenaana îşi făcuse şi coarne de fier şi zicea: :Aşa zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei nimici".
11. Şi toţi proorocii prooroceau acelaşi lucru, zicând: "Du-te împotriva Ramotului din Galaad, şi vei izbuti, că Domnul îl va da în mâinile regelui".
12. Trimisul care se dusese să cheme pe Miheia i-a grăit, zicând: "Iată proorocii proorocesc toţi într-un glas de bine regelui; să fie şi cuvântul tău asemenea cu al fiecăruia din ei; prooroceşte şi tu de bine".
13. Miheia însă a zis: "Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi prooroci".
14. După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia, să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?" Iar acela a zis: "Duceţi-vă, că veţi izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile voastre".
15. Şi i-a zis regele: "De câte ori să te jur eu oare în numele Domnului, ca să grăieşti numai adevărul?"
16. Atunci Miheia a zis: "Am văzut pe toţi fiii lui Israel risipiţi prin munţi ca oile care n-au păstor, iar Domnul mi-a zis: Aceştia neavând domn, să se întoarcă fiecare la casa lui cu pace!"
17. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Nu ţi-am spus eu oare, că el nu-mi prooroceşte de bine, ci numai de rău?"
18. Iar Miheia a zis: "Ascultaţi aşadar cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerească stătea de-a dreapta şi de-a stânga Lui.
19. Atunci Domnul a zis: "Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă şi să cadă în Ramotul din Galaad?" Şi a răspuns unul una şi altul alta.
20. Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl voi duce în ispită". Şi a zis Domnul: "în ce chip?"
21. Acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh al minciunii în gurile tuturor proorocilor lui". Iar Domnul a zis: "Tu îl vei duce în ispită şi ai să izbuteşti. Du-te şi fă aşa!
22. Şi acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre în gurile acestor prooroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru tine".
23. Şi s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana şi a lovit pe Miheia peste obraz, zicând: "Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?"
24. Iar Miheia a zis: "Iată ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi".
25. Atunci a zis regele lui Israel: "Luaţi-l pe Miheia, duceţi-l la Amon, căpetenia oraşului, şi la Ioaş, fiul regelui,
26. Şi le spuneţi: Aşa grăieşte regele: Puneţi pe acesta la închisoare şi să-l hrăniţi ca în vreme de lipsă, cu puţină pâine şi cu puţină apă, până când mă voi întoarce cu pace".
27. Dar Miheia a zis: "Dacă te vei întoarce sănătos, despre aceasta Domnul n-a grăit prin mine". Apoi a zis: "Ascultaţi acestea toţi!"
28. După aceea a plecat regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, împotriva Ramotului din Galaad.
29. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă; iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege". Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în luptă.
30. Regele Siriei însă poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând: "Să nu vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!"
31. Când căpeteniile carelor de război au văzut pe Iosafat, ei şi-au zis: "Acesta este regele lui Israel" şi l-au împresurat ca să se lupte cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor şi i-a îndepărtat Domnul de la el.
32. Şi, când căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el.
33. Dar un om, din întâmplare, şi-a întins arcul său atunci şi a rănit pe regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis celui ce-i mâna carul: "Întoarce-te şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit".
34. În acea zi, lupta a fost crâncenă şi regele lui Israel a stat în car în faţa Sirienilor până seara, iar la asfinţitul soarelui a murit.
1. După aceea Iosafat, regele lui Iuda, s-a întors în pace la casa lui în Ierusalim.
2. I-a ieşit însă înainte Iehu, fiul lui Hanani văzătorul, şi a zis regelui Iosafat: "Fiindcă ai ajutat pe un nelegiuit şi ai legat prietenie cu cei pe care-i urăşte Domnul, de aceea mânia Domnului va fi asupra ta.
3. Dar ai şi fapte bune, căci ai stricat chipurile cele cioplite din pământul lui Iuda şi ţi-ai îndreptat inima ta ca să caute pe Dumnezeu".
4. Atunci Iosafat, s-a aşezat cu locuinţa în Ierusalim şi a început el să umble iarăşi prin poporul său de la Beer-Şeba, până la muntele lui Efraim şi l-a întors la Domnul Dumnezeul părinţilor săi.
5. Şi a aşezat judecători în ţară, prin toate cetăţile întărite şi în fiecare cetate.
6. Şi a zis el judecătorilor: "Luaţi seama la ce veţi face; să nu faceţi judecată omenească, ci judecata Domnului, că la rostirea judecăţii El este cu voi.
7. De aceea să fiţi cu frica Domnului în voi, să lucraţi cu pază, căci la Domnul nu-i nici nedreptate, nici părtinire şi nici daruri".
8. Iosafat a pus şi în Ierusalim pe unii din leviţi, din preoţi şi din capii de familie, ca să facă judecata Domnului, să judece pricinile dintre Israeliţii ce locuiau în Ierusalim.
9. Şi iată ce porunci a dat el acestora: "Aşa să lucraţi, în frica Domnului, cu credinţă şi cu inimă curată!
10. La orice fel de pricini, care vor veni înaintea voastră de la fraţii voştri care locuiesc în cetăţile lor, fie pentru vărsare de sânge, sau pentru lege şi poruncă, fie pentru rânduieli şi ceremonii, să-i învăţaţi să nu facă rău, ca să nu se găsească vinovaţi înaintea Domnului şi să nu vină mânia Lui asupra voastră şi asupra fraţilor voştri; lucraţi aşa şi nu veţi greşi
11. Şi iată Amaria arhiereul este pus peste voi în toate lucrurile Domnului; iar Zebadia, fiul lui Israel, căpetenia casei lui Iuda, este pus pentru toate lucrurile regelui, iar ca dregători înaintea voastră aveţi pe leviţi. Fiţi tari şi lucraţi astfel, şi Domnul va fi cu cel bun".
1. După aceasta au venit Moabiţii şi dimpreună cu ei au venit şi Amon asupra lui Iosafat cu război.
2. Atunci au venit unii şi au spus lui Iosafat, zicând: "Vine o mare mulţime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; şi iată-i se află la Haţaţon-Tamar, adică la Enghedi".
3. La vestea aceasta s-a înfricoşat Iosafat şi şi-a îndreptat faţa sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească.
4. Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
5. Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curţii noi
6. Şi a zis: "Doamne Dumnezeul părinţilor noştri! Nu eşti Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor şi n-ai Tu oare în mâna Ta tăria şi puterea, încât nimeni nu este să-ţi stea ţie împotrivă?
7. Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului Tău Israel şi ai dat-o pe veci urmaşilor lui Avraam, pe care îl iubeai?
8. Şi ei s-au aşezat în ea şi ţi-au zidit templu sfânt numelui Tău, zicând:
9. De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepseşte, sau vreo boală molipsitoare, sau foamete, şi noi vom sta înaintea templului acesta şi înaintea feţei Tale - căci numele Tău este în templul acesta - şi vom striga în strâmtorarea noastră, către Tine, Tu să ne asculţi şi să ne izbăveşti.
10. Şi acum, iată Amoniţii, Moabiţii şi locuitorii muntelui Seir, prin ţara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliţilor să treacă, când veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei şi nu i-au nimicit,
11. Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moştenire.
12. Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere împotriva acestei mari mulţimi care a venit asupra noastră şi nu ştim ce să facem; dar ochii noştri ne sunt la Tine".
13. Şi stăteau toţi Iudeii înaintea feţei Domnului şi copiii cei mici ai lor, femeile lor şi feciorii lor.
14. Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf
15. Şi acesta a zis: "Ascultaţi toţi ai lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi tu rege Iosafat! Aşa zice Domnul către voi: Să nu vă temeţi, nici să vă spăimântaţi de mulţimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
17. Nu voi aveţi să vă luptaţi de astă dată; dar înşiraţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda şi Ierusalime! Să nu vă temeţi, nici să vă spăimântaţi! Să le ieşiţi mâine înainte şi Domnul va fi cu voi!"
18. Atunci s-a plecat Iosafat cu faţa la pământ, de asemenea şi toţi Iudeii şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.
19. Apoi. s-au sculat leviţii dintre fiii lui Cahat şi dintre fiii lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
20. Şi s-au sculat ei de dimineaţă tare şi au ieşit să se ducă în pustiul Tecoa; pe când ieşeau ei, a stat Iosafat şi a zis: "Ascultaţi-mă Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveţi încredere în Domnul Dumnezeul vostru şi fiţi tari! Aveţi încredere în proorocii Lui şi veţi izbuti cu bine!"
21. Apoi s-a sfătuit el cu poporul şi a rânduit cântăreţi care să cânte Domnului, ca, ieşind aceştia în podoabe sfinte înaintea celor înarmaţi, să preamărească şi să zică: "Slăviţi pe Domnul, că în veac este mila Lui!"
22. Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă şi să preamărească, Domnul a stârnit neînţelegeri între Amoniţi şi Moabiţi şi între locuitorii muntelui Seir, care veniseră în Iuda, şi au fost bătuţi;
23. Căci s-au sculat Amoniţii şi Moabiţii împotriva locuitorilor muntelui Seir, bătându-i şi stârpindu-i; iar când au sfârşit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă şi ei unul pe altul.
24. Şi când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul şi s-au uitat la acea mulţime de lume, iată toţi erau stârvuri căzute pe pământ şi nici unul nu era teafăr.
25. Atunci a venit Iosafat şi poporul lui ca să adune prada; şi au găsit la ei multe bogăţii, haine şi lucruri scumpe şi au adunat atâta cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat, atât de multă pradă au aflat.
26. Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se şi cheamă locul acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
27. Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim şi cu Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte voioşi la Ierusalim, pentru că Domnul le dăduse biruinţă asupra vrăjmaşilor lor.
28. Şi au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe şi cu trâmbiţe.
29. Şi frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului, când au auzit că Însuşi Domnul a luptat împotriva vrăjmaşilor lui Israel.
30. După aceea domnia lui Iosafat a fost în linişte, pentru că Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părţile.
31. Aşa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a domnit în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Şilhi.
32. El a ţinut drumul lui Asa, tatăl său şi nu s-a dat în lături de loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii Domnului.
33. Numai înălţimile n-au fost de tot îndepărtate şi nici poporul nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul părinţilor lor.
34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele din urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, şi sunt trecute şi în cartea regilor lui Israel.
35. Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,
36. Şi s-a întovărăşit cu el, ca să facă corăbii, spre a fi trimise la Tarsis; şi corăbiile le-au făcut ei la Eţion-Gheber.
37. Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ţi-a sfărâmat lucrurile tale". Şi s-au spart corăbiile şi n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.
1. Iosafat a răposat cu părinţii săi şi a fost înmormântat la un loc cu părinţii lui, în cetatea lui David. Iar în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
2. El avea ca fraţi pe fiii lui Iosafat, adică pe Azaria, pe Iehiel, pe Zaharia, pe Azaria, pe Micael şi pe Şefatia. Toţi erau fiii lui Iosafat, regele Iudei.
3. Acestora tatăl lor le făcuse daruri mari de argint, de aur şi de lucruri preţioase, dimpreună cu cetăţile întărite, care erau în Iuda, iar domnia a dat-o lui Ioram, pentru că el era fiul lui cel întâi-născut.
4. Însă Ioram, dacă a luat domnia tatălui său şi s-a întărit, a ucis pe toţi fraţii lui cu sabia, de asemenea şi pe unii dintre căpeteniile lui Israel.
5. Ioram era de treizeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit opt ani în Ierusalim.
6. Dar el a umblat pe drumul regilor lui Israel, după cum făcuse şi casa lui Ahab, pentru că el avea de femeie chiar pe o fiică a lui Ahab; şi a făcut lucruri care nu erau plăcute în ochii Domnului.
7. Totuşi Domnul, pentru legământul pe care-l făcuse cu David, n-a vrut să piardă de tot casa lui David, căci îi făgăduise să-i dea lui şi fiilor lui un sfeşnic luminos în toate timpurile.
8. În zilele lui s-a rupt Edomul de sub stăpânirea lui Iuda şi şi-au pus pentru ei rege osebit.
9. Atunci a plecat Ioram împotriva lor cu mai-marii oştirii lui şi cu toate carele de război, care le avea; şi, sculându-se noaptea, a bătut pe toţi Edomiţii care-l împresuraseră şi pe toate căpeteniile carelor acelora; şi poporul s-a întors repede la taberele lor.
10. Edomul a rămas tot rupt de sub stăpânirea lui Iuda până în ziua de astăzi. Tot în acel timp s-a mai rupt de sub stăpânirea lui Iuda şi Libna, pentru că el a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.
11. De asemenea a făcut el înălţimile de pe munţii lui Iuda şi a dus pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu şi pe Iuda la rătăcire.
12. Atunci i-a venit o scrisoare de la Ilie proorocul, în care se spunea: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Fiindcă tu n-ai umblat pe căile lui Iosafat, tatăl tău, şi pe căile lui Asa, regele lui Iuda,
13. Ci ai umblat pe drumul regilor lui Israel şi ai dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu, după cum a dus şi casa lui Ahab pe Israel la desfrâu, ba încă ai ucis şi pe fraţii tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine,
14. Pentru aceasta, iată Domnul va lovi cu lovitură mare pe poporul tău, pe fiii tăi şi pe femeile tale şi toată averea ta.
15. Iar pe tine însuţi te va lovi cu boală grea, cu boala măruntaielor tale, până ce vor ieşi din tine zi cu zi din pricina bolii".
16. Apoi a întărâtat Domnul împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, care se învecinează cu Etiopienii;
17. Şi au plecat aceştia împotriva Iudei, au năvălit în toată ţara şi au luat toată averea care se afla în casa regelui; de asemenea şi pe fiii lui şi pe femeile lui şi nu i-a mai rămas lui nici un fecior, afară de Ohozia, cel mai mic dintre fiii lui.
18. Iar după toate acestea l-a lovit Domnul la măruntaiele lui şi cu o boală fără vindecare.
19. Aşa s-a trecut zi cu zi, una după alta; iar la sfârşitul anului al doilea, din pricina bolii lui, au ieşit din el toate măruntaiele şi a murit în cele mai grozave chinuri. La înmormântarea lui poporul nu i-a mai ars aromate, cum făcuse pentru părinţii lui.
20. El a fost de treizeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi opt ani a domnit în Ierusalim; şi a murit neplâns şi l-au îngropat în cetatea lui David; însă nu în gropniţele regilor.
1. În locul lui locuitorii Ierusalimului au făcut rege pe Ohozia, fiul cel mai mic al lui, fiindcă pe toţi fiii cei mai mari îi ucisese mulţimea care venise cu Arabii la tabără. Astfel s-a făcut rege Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei.
2. Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim un an. Pe mama lui o chema Atalia şi era fiica lui Omri.
3. El de asemenea a mers pe drumul casei lui Ahab, pentru că a avut pe mama lui sfătuitoare la fapte nelegiuite.
4. De aceea a făcut el lucruri care nu erau plăcute ochilor Domnului, ca şi casa lui Ahab; pentru că pe casa aceasta a avut-o el de sfătuitor după moartea tatălui său, spre pieirea lui.
5. După sfatul lor, a plecat cu Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, la război împotriva lui Hazael, regele Siriei, în Ramotul din Galaad. Atunci arcaşii sirieni au rănit pe Ioram.
6. Acesta, ca să se lecuiască de rănile ce căpătase la Ramot, când s-a luptat cu Hazael, regele Siriei, s-a întors înapoi la Izreel. Şi Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei, s-a dus şi el la Izreel, ca să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, pentru că acela era bolnav.
7. Cu voia lui Dumnezeu şi spre pieirea lui a venit Ohozia la Ioram, căci, după sosirea lui aici, a plecat cu Ioram împotriva lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul pentru stârpirea casei lui Ahab.
8. Astfel pe când Iehu aducea la îndeplinire judecata care era asupra casei lui Ahab, a găsit şi pe căpeteniile lui Iuda şi pe fiii fraţilor lui Ohozia, care-i slujeau, şi i-a ucis.
9. Apoi Iehu a poruncit să caute şi pe Ohozia şi l-au prins pe când el se ascundea în Samaria, l-au adus la Iehu şi l-au ucis şi l-au înmormântat, căci ziceau: "Este fiul lui Iosafat care a căutat pe Domnul din toată inima sa". şi n-a rămas în casa lui Ohozia nimeni care să poată domni,
10. Căci Atalia, mama lui Ohozia, văzând că a murit fiul ei, s-a sculat şi a stârpit toată sămânţa de rege din casa lui Iuda.
11. Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, a pus mâna pe Ioaş, fiul lui Ohozia" l-a scos din mijlocul fiilor regelui, care aveau să fie ucişi şi l-a ascuns pe el şi pe doica lui în odaia de dormit. Şi astfel Ioşeba, fiica regelui Ioram, femeia lui Iehoiada preotul şi sora lui Ohozia, a ascuns pe Ioaş din fata Ataliei, şi nu l-a omorât.
12. Şi l-au ţinut ei ascuns în templul lui Dumnezeu şase ani; iar peste ţară a domnit Atalia.
1. Iar în anul al şaptelea s-a întărit Iehoiada şi a luat de tovarăş cu el pe căpeteniile de peste sute, adică pe Azaria, fiul lui Ieroham, pe Ismael, fiul lui Iohanan, pe Azaria, fiul lui Obed, pe Maaseia, fiul lui Adaia şi pe Elişafat, fiul lui Zicri.
2. Şi au umblat de jur-împrejur prin Iuda şi au adunat pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii după tată ai lui Israel şi au venit la Ierusalim.
3. Aici a făcut toată adunarea legământ cu regele în templul lui Dumnezeu. Şi a zis Iehoiada către ei: "Iată fiul regelui trebuie să fie de acum rege, aşa a grăit Domnul pentru fiii lui David.
4. Iată ce trebuie să faceţi voi: Trei părţi dintre voi, care intră cu rândul de săptămână, atât dintre preoţi, cât şi dintre leviţi, să fie uşieri pe la uşi;
5. Trei părţi la casa regelui şi trei părţi la poarta Iesod; iar poporul să stea tot în curţile templului Domnului.
6. Nimeni să nu intre în templul Domnului, afară de preoţii şi leviţii care fac slujbă. Ei pot să intre, pentru că sunt sfinţiţi; iar tot poporul să stea de strajă pentru Domnul.
7. Leviţii să înconjoare pe rege din toate părţile, fiecare cu arma lui în mâna sa; şi cine va intra în templu să fie ucis. Şi să fiţi pe lângă rege, când va intra şi când va ieşi".
8. Şi au făcut leviţii şi tot Iuda ce le-a poruncit Iehoiada preotul. Atunci şi-a luat fiecare oamenii săi, de aceia care intrau eu rândul de săptămână sau pe acei care îşi făcuseră săptămâna, pentru că Iehoiada preotul nu dăduse drumul rândurilor care erau să fie schimbate.
9. Şi a împărţit Iehoiada preotul căpeteniilor de peste sute suliţile şi scuturile cele mari şi cele mici ale lui David, care erau în templul lui Dumnezeu.
10. Apoi a aşezat tot poporul, având fiecare în mână arma sa, de la partea dreaptă a templului până la partea stângă a templului, înconjurând jertfelnicul şi templul, ca să facă cerc în jurul regelui.
11. După aceea l-au adus pe rege şi i-au pus coroana şi podoabele, i-au dat să ţină în mână legea şi l-au făcut rege; iar ungerea a săvârşit-o Iehoiada preotul şi fiii lui, zicând: "Să trăiască regele!"
12. Atunci a auzit Atalia strigătele poporului care alerga şi cânta laude pentru rege şi a venit şi ea la popor în templul Domnului să privească;
13. Şi iată regele şedea pe tronul lui la intrare şi pe lângă rege, căpeteniile, trâmbiţaşii şi tot poporul ţării se veseleau şi sunau din trâmbiţe; iar cântăreţii, care erau cu instrumente de cântare şi cei care cântau din gură, cântau cântările de laudă. Atunci Atalia şi-a rupt hainele sale şi a început să strige: "Vânzare! Vânzare!"
14. Iar Iehoiada preotul a chemat pe căpeteniile cele peste sute, care erau cu comanda armatei şi le-a zis: "Scoateţi-o afară din templu şi cine va urma după ea să fie ucis cu sabia!" Pentru că preotul zisese: "Să nu o ucideţi în templul Domnului!"
15. Şi i-au făcut loc să iasă. Iar când a ajuns ea la intrarea casei regelui, cea dinspre poarta cailor, au omorât-o acolo.
16. Şi a făcut Iehoiada legământ cu tot poporul şi cu regele, ca să fie ei popor al Domnului.
17. Apoi s-a dus tot poporul la capiştea lui Baal şi au dărâmat-o şi au sfărâmat jertfelnicele lui şi chipurile lui şi a omorât pe Matan, preotul lui Baal, dinaintea jertfelnicelor.
18. După aceea a încredinţat Iehoiada dregătoriile templului Domnului în mâinile preoţilor şi ale leviţilor; a împărţit pe preoţi şi pe leviţi în cete, care trebuiau să facă slujbă cu rândul, cum aşezase David pentru templul Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, cu bucurie şi cu cântare după cum rânduise David.
19. A aşezat de asemenea portari la porţile templului Domnului, ca să nu poată intra cel ce este necurat prin vreo faptă.
20. Apoi a luat pe căpeteniile cele peste sute, pe viteji, pe căpeteniile poporului şi pe tot poporul ţării şi l-au petrecut pe rege de la templul Domnului până la casa domnească, intrând pe poarta cea înaltă, în casa regelui; şi l-au aşezat pe tronul regatului.
21. Şi s-a veselit tot poporul ţării şi s-a liniştit cetatea. Iar pe Atalia au omorât-o cu sabia.
1. Ioaş era de şapte ani când a fost făcut rege şi a domnit patruzeci de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ţibia şi era din Beer-Şeba.
2. Ioaş a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, în toate zilele lui Iehoiada preotul.
3. Iehoiada i-a luat două femei şi a avut cu ele băieţi şi fete.
4. După aceasta şi-a pus în gând Ioaş să înnoiască templul Domnului.
5. De aceea a adunat pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: "Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi de la toţi Israeliţii argint în fiecare an pentru repararea templului Dumnezeului vostru şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta". Însă leviţii nu s-au grăbit.
6. Atunci a chemat regele pe Iehoiada, capul lor şi i-a zis: "Pentru ce nu ceri de la leviţi să adune din Iuda şi din Ierusalim darea hotărâtă de Moise, robul Domnului, şi de către adunarea Israeliţilor pentru cortul adunării?
7. Căci Atalia cea nelegiuită şi fiii ei au despuiat templul lui Dumnezeu şi toate lucrurile care erau sfinţite pentru templul Domnului şi le-au întrebuinţat pentru baali".
8. Apoi a poruncit regele de s-a făcut o ladă şi a pus-o afară la uşa templului Domnului.
9. Şi s-a dat de veste la tot poporul din Iuda şi din Ierusalim ca să aducă Domnului darea pe care o pusese Moise, robul lui Dumnezeu, asupra Israeliţilor în pustiu.
10. De aceasta le-a părut bine la toate căpeteniile şi la tot poporul şi au adus şi au aruncat argint în ladă până s-a umplut ea.
11. Şi când la timpul său se aducea lada de către leviţi la dregătorii regelui şi când vedeau că era mult argint în ea, atunci veneau scriitorul regelui şi dregătorul arhiereului şi deşertau lada, o ridicau şi o puneau iar la locul ei. Aşa făceau în toate zilele şi s-a strâns argint mult.
12. Iar regele şi Iehoiada preotul l-au dat meşterilor de lucrări ai templului Domnului şi aceştia şi-au tocmit cioplitori de piatră şi dulgheri pentru înnoire, asemenea şi lucrători în fier şi aramă ca să repare templul Domnului.
13. Şi au luat meşterii şi au săvârşit lucrările cu mâinile lor şi au adus templul lui Dumnezeu la starea lui de mai înainte şi l-au întărit.
14. Iar după ce au sfârşit toate de lucru, au adus argintul rămas înaintea regelui şi a lui Iehoiada. Şi au făcut din acest argint vase pentru templul Domnului, vase pentru slujbe şi pentru arderi de tot, cupe şi celelalte vase de aur şi de argint. Şi au adus necontenit arderi de tot în templul Domnului în toate zilele lui Iehoiada.
15. Apoi a îmbătrânit Iehoiada şi a murit sătul de zile, căci era de o sută treizeci de ani când a murit.
16. Şi l-au înmormântat în cetatea lui David, la un loc cu regii, pentru binele care îl făcuse în Israel, pentru Dumnezeu şi pentru templul Lui.
17. Iar după moartea lui Iehoiada, au venit căpeteniile lui Iuda şi s-au închinat regelui; şi de atunci regele a început să asculte de ei.
18. Şi au părăsit templul Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au început să slujească Aşerelor şi idolilor. Din pricina acestui păcat, s-a coborât mânia Domnului peste Iuda şi peste Ierusalim.
19. Şi a trimis la ei prooroci, pentru a-i face să se întoarcă la Domnul şi i-au sfătuit, dar ei nu i-au ascultat.
20. Atunci Duhul lui Dumnezeu a cuprins pe Zaharia, fiul lui Iehoiada preotul, care s-a suit pe amvon înaintea poporului şi le-a zis: "Aşa zice Domnul: Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi, fiindcă voi aţi părăsit pe Domnul şi El vă va părăsi pe voi".
21. Dar s-au vorbit cu toţii împotriva lui şi l-au ucis cu pietre, din porunca regelui Ioaş, în curtea templului Domnului.
22. Regele Ioaş nu şi-a adus aminte de binefacerea care i-a făcut-o Iehoiada, tatăl lui Zaharia, ci a ucis pe fiul lui şi acesta, când murea, a zis: "Domnul să vadă şi să facă dreptate!"
23. Iar după un an, a venit împotriva lui armata siriană, a intrat în Iuda şi în Ierusalim şi a stârpit din popor pe toate căpeteniile poporului şi toată prada luată de la ei a trimis-o regelui, la Damasc.
24. Deşi oştirea Sirienilor care venise era alcătuită dintr-un mic număr de oameni, Domnul însă a dat în mâna lor o oaste foarte mare, pentru că ei părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, iar Sirienii aduceau la îndeplinire judecata care era asupra lui Ioaş.
25. Iar după ce s-au retras Sirienii de la el, rămânând el greu bolnav, slujitorii lui au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului lui Iehoiada preotul; şi l-au ucis în patul lui şi aşa a murit. Şi l-au înmormântat în cetatea lui David, însă nu l-au îngropat în mormântul regilor.
26. Iar acei care au uneltit împotriva lui au fost: Zabad, fiul Şimeatei Amonita şi Iehozabad, fiul Şimritei Moabita.
27. Amănuntele despre fiii lui şi despre mulţimea proorociilor împotriva lui, precum şi despre înnoirea templului lui Dumnezeu, se găsesc scrise în cartea regilor. Iar în locul său a fost făcut rege Amasia, fiul său.
1. Amasia a început să domnească când era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Iehoadan şi era de loc din Ierusalim.
2. El a făcut lucruri plăcute înaintea Domnului, însă nu din toată inima.
3. Când domnia s-a întărit în mâna lui, el a ucis pe robii săi care uciseseră pe rege, tatăl său.
4. Însă pe copiii lor nu i-a ucis, fiindcă a făcut după cum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde a poruncit Domnul, zicând: "Părinţii nu trebuie să fie ucişi pentru feciori, nici feciorii nu trebuie să fie ucişi pentru părinţi, ci fiecare să fie ucis pentru păcatul lui".
5. Apoi a adunat Amasia pe cei din Iuda şi i-a aşezat după neamurile cele după tată sub comanda căpeteniilor peste mii şi a căpeteniilor peste sute, pe toţi ai, lui Iuda şi ai lui Veniamin; şi i-a socotit de la vârsta de douăzeci de ani în sus şi a găsit trei sute de mii de oameni voinici care erau în stare să meargă la război şi să poarte suliţă şi scut.
6. Apoi a mai tocmit cu plată din Israeliţi încă o sută de mii de ostaşi viteji cu o sută de talanţi de argint.
7. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la el şi i-a zis: "O, rege, oştirea care o ai din Israel să nu meargă cu tine, pentru că Domnul nu ţine cu Israeliţii, nici cu toţi fiii lui Efraim;
8. Ci du-te singur şi luptă-te cu bărbăţie în război. Altfel Dumnezeu te va face să cazi în faţa duşmanului; căci Dumnezeu are putere şi să te sprijine şi să te facă să cazi".
9. Iar Amasia a zis către omul lui Dumnezeu: "Ce să fac cu cei o sută de talanţi dăruiţi oştirii lui Israel?" şi a zis omul lui Dumnezeu: "Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atâta".
10. Atunci Amasia a ales oştirea care îi venise din ţara lui Efraim, ca să se întoarcă la locul său. Dar ei s-au aprins de mânie asupra lui Iuda şi s-au întors la locul lor foarte mânioşi.
11. Iar Amasia a prins curaj şi şi-a luat poporul său şi a plecat la bătălie cu el în Valea Sării şi a omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir;
12. Şi alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda şi i-au dus pe vârful unei stânci şi i-au aruncat de pe vârful stâncii. şi toţi s-au zdrobit cu desăvârşire.
13. Iar oştirea pe care Amasia o trimisese înapoi, ca să nu meargă cu el la război, a năvălit asupra cetăţilor lui Iuda din Samaria până la Bet-Horon şi au ucis în ele trei mii de oameni, luând foarte multă pradă.
14. Iar Amasia după ce a lovit pe Edomiţi, a adus, la întoarcerea lui acasă, pe zeii fiilor lui Seir şi i-a aşezat să-i aibă ca dumnezei pentru el şi s-a închinat lor şi i-a tămâiat.
15. Atunci Domnul S-a făcut foc de mânie asupra lui Amasia şi a trimis pe un prooroc şi acela i-a zis: "De ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, care n-au fost în stare să-şi scape poporul din mâna ta?"
16. Când el i-a grăit aceste vorbe, regele i-a răspuns: "Te-a pus cineva să fii sfătuitor regelui? Stăpâneşte-te, ca nu cumva să fii ucis". Şi s-a oprit proorocul şi a zis: "Ştiu că Dumnezeu a hotărât să te piardă, pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai ascultat sfatul meu!"
17. Atunci s-a sfătuit Amasia, regele lui Iuda, cu ai săi şi a trimis la Ioaş, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună: "Vino să ne vedem unul cu altul!"
18. Iar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda, ca să-i spună: "Spinul, care este în Liban, a trimis să-i spună cedrului, care este tot în Liban: Dă pe fiica ta fiului meu de femeie. Însă fiarele sălbatice, care sunt în Liban, au trecut pe lângă acest spin şi l-au călcat.
19. Tu zici: Iată eu am bătut pe Edomiţi şi s-a înălţat inima ta de mărire deşartă. Şezi mai bine acasă şi te astâmpără; de ce să te apuci de un lucru primejdios, prin care să cazi şi tu şi Iuda cu tine?"
20. Dar Amasia nici n-a vrut să audă, fiindcă aceasta a fost de la Dumnezeu să cadă el în mâna lui Ioaş, pentru că a căutat pe dumnezeii Edomiţilor.
21. Şi a venit Ioaş, regele lui Israel, să dea ochi unul cu altul, el şi cu Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Şemeş, care este în Iuda.
22. Şi Iuda a fost bătut de Israel şi fiecare a fugit la cortul său.
23. Şi pe Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, l-a prins Ioaş, regele lui Israel, la Bet-Şemeş, şi l-a dus la, Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului pe o întindere de patru sute de coţi, de la porţile lui Efraim până la porţile din colţul cetăţii;
24. Apoi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele care erau în templul lui Dumnezeu, sub îngrijirea lui Obed-Edom şi vistieriile casei regelui, precum şi oameni ca ostatici şi s-a întors cu ei în Samaria.
25. Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit după moartea lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, cincisprezece ani.
26. Celelalte fapte ale lui Amasia, cele dintâi şi cele de pe urmă, se află scrise în cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel.
27. De pe timpul când Amasia s-a abătut de la Domnul, s-a urzit în Ierusalim o uneltire împotriva lui şi a fugit la Lachiş, dar l-au omorât acolo.
28. Şi l-au adus pe cai şi l-au înmormântat cu părinţii lui în cetatea lui Iuda.
1. Atunci tot poporul lui Iuda a luat pe Ozia, care era de şaisprezece ani şi l-a făcut rege în locul lui Amasia, tatăl său.
2. Acesta a zidit Elatul şi l-a întors la Iuda, după ce a răposat regele cu părinţii lui.
3. Ozia era de şaisprezece ani când a fost făcut rege şi a domnit cincizeci şi doi de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Iecolia, de loc din Ierusalim.
4. Acesta a făcut lucruri care erau plăcute înaintea ochilor Domnului, întocmai aşa cum făcuse şi Amasia, tatăl său;
5. Căci el a alergat la Dumnezeu în zilele lui Zaharia, care îl învăţa frica lui Dumnezeu. şi în timpul cât a alergat el la Domnul şi Dumnezeu l-a ajutat de i-a mers bine.
6. Într-o vreme a plecat el de s-a bătut cu Filistenii şi a dărâmat zidurile cetăţii Gat şi zidurile cetăţii Iabne şi zidurile cetăţii Aşdod; şi a zidit cetăţi în ţinutul Aşdodului şi între Filisteni.
7. Iar Dumnezeu i-a ajutat să se bată cu Filistenii şi cu Arabii care locuiesc la Gur-Baal şi cu Meuniţii.
8. Aşa că chiar Amoniţii îi dădeau daruri lui Ozia încât s-a dus vestea de numele lui până la hotarele Egiptului, căci ajunsese foarte puternic.
9. Apoi a zidit Ozia turnuri în Ierusalim, deasupra porţilor din colţ şi deasupra porţilor din vale, cum şi la colţul zidului şi l-a întărit.
10. A zidit de asemenea turnuri şi în pustiu şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe vite şi pe şes şi pe vale; avea lucrători de pământ şi vieri în munte şi pe Carmel, căci el iubea lucrarea pământului.
11. A mai avut Ozia şi oştire care mergea la bătălie în cete, după cum era rânduită în catagrafia alcătuită de Ieiel, scriitorul, şi de Maasia, judecătorul, care se aflau sub conducerea lui Hanania, unul din căpeteniile de frunte ale regelui.
12. Numărul total al capilor de familii ale războinicilor viteji era de două mii şase sute;
13. Şi sub conducerea lor era o putere ostăşească de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi, care puteau să meargă la luptă cu bărbăţie ostăşească, pentru a ajuta pe rege împotriva duşmanului.
14. Pentru ei a pregătit Ozia toată oastea, scuturi, suliţe, coifuri şi platoşe, arcuri şi pietre de praştie.
15. Apoi a făcut în Ierusalim maşini, construite cu meşteşug, ca să le pună în turnuri şi pe la colţurile zidurilor şi să arunce cu ele săgeţi şi pietre mari. Şi s-a dus vestea de numele lui foarte departe, pentru că în chip minunat a fost ajutat şi s-a făcut puternic.
16. Şi când a ajuns puternic, el s-a mândrit în inima lui spre pieirea lui; şi a săvârşit o nelegiuire înaintea Domnului Dumnezeului său, căci a intrat în templul Domnului, ca să tămâieze pe jertfelnicul tămâierii.
17. Dar după el a intrat şi Azaria preotul, împreună cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni aleşi,
18. Şi s-au împotrivit regelui Ozia şi i-au zis: "Nu ţi-e dat ţie, Ozia, să tămâiezi înaintea Domnului, ci preoţilor, fiilor lui Aaron, care sunt sfinţiţi să tămâieze; ieşi din locaşul sfânt, căci ai făcut o fărădelege şi nu-ţi va fi de loc spre cinste acest lucru înaintea Domnului Dumnezeu".
19. Ozia însă s-a supărat pe ei; şi cum ţinea în mâna lui cădelniţa, ca să tămâieze, deodată s-a ivit lepra pe fruntea lui în faţa preoţilor, în templul Domnului, dinaintea altarului tămâierii.
20. Iar dacă s-au uitat la el cu luare aminte Azaria arhiereul şi toţi preoţii, iată el avea pe fruntea lui lepră. Şi l-au silit să iasă de acolo; dar şi el însuşi s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul.
21. Şi a fost lepros regele Ozia până în ceasul morţii lui; după aceea el a trăit ascuns într-o casă osebit, fiind oprit de a mai intra în templul Domnului. Iar îngrijirea peste casa regelui şi cârmuirea poporului ţării a ţinut-o Iotam, fiul lui.
22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, le-a scris Isaia proorocul, fiul lui Amos.
23. Şi a răposat Ozia cu părinţii lui şi l-au înmormântat la un loc cu părinţii lui în câmpul cu mormintele regilor, că ziceau: El a fost lepros. Şi în locul lui a fost făcut rege Iotam, fiul său.
1. Iotam era de douăzeci şi cinci de ani când a fost făcut rege şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ieruşa, fiica lui Sadoc.
2. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, întocmai cum a făcut şi Ozia, tatăl său, numai că n-a intrat, ca el, în locaşul sfânt al Domnului. Şi poporul continua încă să se strice.
3. El a zidit porţile cele de sus ale templului Domnului Şi a făcut multe adaosuri la zidul Ofel.
4. La fel a zidit şi cetăţi pe muntele lui Iuda, iar în păduri, cetăţui şi turnuri.
5. Iotam a avut război cu regele Amoniţilor şi i-a biruit. În acel an Amoniţii i-au dat o sută de talanţi de argint, zece mii de core de grâu şi zece mii core de orz. Această dare i-au dat-o Amoniţii şi în al doilea şi în al treilea an.
6. Şi s-a făcut Iotam aşa de puternic, pentru că şi-a îndreptat căile sale numai înaintea feţei Domnului Dumnezeului său.
7. Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele sale şi purtarea sa se găsesc scrise în cartea regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda.
8. El era de douăzeci şi cinci de ani când a fost făcut rege şi a domnit în Ierusalim şaisprezece ani.
9. Apoi a răposat Iotam cu părinţii săi, şi l-au înmormântat în cetatea lui David. Iar în locul lui a fost făcut rege Ahaz, fiul său.
1. Ahaz era de douăzeci de ani când a fost făcut rege şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim; însă el n-a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, precum făcuse David, strămoşul lui,
2. Ci a mers pe urmele regilor lui Israel şi a făcut chiar chipuri turnate de baali.
3. A săvârşit tămâieri în valea fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii săi prin foc făcând urâciunile popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
4. A adus jertfe şi tămâieri pe înălţimi, pe dealuri şi pe sub orice copac înfrunzit.
5. De aceea l-a dat Domnul Dumnezeu în mâna regelui Sirienilor, care l-au lovit şi i-au luat o mulţime de robi şi i-au dus în Damasc. De asemenea a mai fost dat şi în mâna regelui lui Israel, care şi acela a pricinuit mari pierderi regatului său;
6. Căci Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a ucis într-o singură zi o sută douăzeci de mii în Iuda, toţi numai oameni de război, pentru că aceia părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
7. Iar Zicri, un viteaz din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azricam, căpetenia curţii, şi pe Elcana, care era al doilea după rege.
8. Şi au luat fiii lui Israel de la fraţii lor din Iuda două sute de mii de femei, băieţi şi fete, ca robi; de asemenea au luat de la ei şi multă pradă şi au dus prada în Samaria.
9. Acolo însă se afla un prooroc al Domnului, care se numea Oded. Acesta a ieşit înaintea oştirii care venea la Samaria şi le-a zis: "Iată Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, fiind mâniat pe Iuda, i-a dat în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o sălbăticie care a ajuns până la cer.
10. Şi acum vă gândiţi să vă faceţi robi şi roabe pe fiii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
11. Aşadar, ascultaţi-mă şi duceţi înapoi pe robii care i-aţi luat de la fraţii voştri; căci altfel flacăra mâniei Domnului va fi peste voi".
12. Atunci s-au sculat unii din căpeteniile fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Iezechia, fiul lui Şalum şi Amasa, fiul lui Hadlai, împotriva celor care se întorceau din război
13. Şi le-au zis: "Să nu aduceţi pe robi aici, pentru că am fi vinovaţi înaintea Domnului. Vreţi să mai adăugaţi la păcatele noastre şi la vinovăţiile noastre? Căci şi aşa este mare vinovăţia noastră şi văpaia mâniei Domnului este peste Israel".
14. Atunci ostaşii au luat pe robi şi prăzile înaintea căpeteniilor oştirii şi a întregii adunări.
15. Şi s-au sculat bărbaţii amintiţi mai sus, au luat pe robi şi din pradă au îmbrăcat pe toţi cei goi, le-au dat haine şi încălţăminte, i-au hrănit, i-au adăpat şi i-au uns cu untdelemn, şi pe toţi care erau slabi i-au pus pe asini şi i-au dus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor; iar ei s-au întors apoi la Samaria.
16. În acea vreme a trimis regele Ahaz la regele Asirienilor, ca să-l ajute,
17. Că Edomiţii iar au venit şi au ucis pe mulţi din Iuda şi au luat robi;
18. Asemenea şi Filistenii năvăliseră în cetăţile din ţinuturile de la şes şi de la miazăzi ale lui Iuda şi luaseră Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul şi Soco cu satele care ţineau de el, Timna cu satele care ţineau de ea, şi Ghimzo cu satele lui şi se aşezaseră acolo.
19. Aşa smerise Domnul pe Iuda din pricina lui Ahaz, regele lui Iuda, pentru că dusese el pe Iuda la destrăbălare şi păcătuise greu înaintea Domnului.
20. Tiglatfalasar, regele Asiriei, a venit într-adevăr la el; însă în loc să-l ajute, i-a făcut greutăţi,
21. Pentru că Ahaz luase vistieriile din templul Domnului şi din casa regelui şi de la căpeteniile poporului şi le dăduse regelui Asiriei, dar nu spre bine.
22. Căci el şi atunci, când se afla în strâmtorare, n-a încetat a săvârşi fărădelege înaintea Domnului. Aşa era regele Ahaz.
23. El a adus jertfe dumnezeilor din Damasc, crezând că ei l-au bătut, şi zicea: "Fiindcă dumnezeii regilor Sirienilor le-au ajutat lor, le voi aduce jertfă, şi ei îmi vor ajuta şi mie". Însă ei au fost pricina căderii lui şi pricina căderii a tot Israelul.
24. Ahaz a strâns vasele templului lui Dumnezeu, le-a sfărâmat şi a încuiat uşile templului Domnului; şi şi-a făcut jertfelnice pe la toate colţurile în Ierusalim;
25. Şi prin toate cetăţile lui Iuda a făcut locuri înalte ca să tămâieze la alţi dumnezei. Prin aceasta a mâniat pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.
26. Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, se găsesc scrise în cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel.
27. Şi a răposat Ahaz cu părinţii săi şi l-au înmormântat în cetate, în Ierusalim; dar nu l-au pus în gropniţele regilor lui Israel. În locul lui s-a făcut rege Iezechia, fiul său.
1. Iezechia a fost făcut rege când era de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Abia şi era fiica lui Zaharia.
2. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, după cum făcuse şi David, strămoşul lui.
3. În anul întâi al domniei sale, în luna întâi, a descuiat el uşile templului Domnului şi le-a înnoit.
4. Apoi a poruncit să vină preoţii şi leviţii; pe aceştia i-a adunat în locul deschis dinspre răsărit,
5. Şi le-a zis: "Ascultaţi-mă, leviţi! Să vă curăţiţi acum înşivă prin jertfe şi să sfinţiţi templul Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi să aruncaţi necurăţenia din locul sfânt afară.
6. Căci părinţii voştri au săvârşit fărădelegi şi au făcut lucruri care nu erau plăcute ochilor Domnului Dumnezeului nostru, pe Care L-au părăsit, şi-au abătut feţele de la locaşul Domnului şi s-au întors cu spatele la el;
7. Ba şi uşile pridvorului le-au încuiat, au stins candelele şi n-au mai tămâiat tămâie şi nici n-au mai adus arderi de tot în locaşul sfânt al Domnului lui Israel.
8. De aceea s-a coborât mânia Domnului peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a dat El pustiirii, batjocurii şi ruşinii, cum vedeţi şi voi singuri cu ochii voştri.
9. Iată părinţii noştri au căzut de ascuţişul sabiei, iar fiii noştri, fetele noastre şi femeile noastre se găsesc din pricina aceasta în robie până astăzi, într-o ţară care nu este a lor.
10. Acum însă mâ-am pus în gând să fac legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, ca să-Şi întoarcă iuţimea mâniei Sale de la noi.
11. Fiii mei, să nu pregetaţi nicidecum, căci pe voi v-a ales Domnul, ca să-I staţi înaintea feţei Lui, să-I slujiţi şi să-I fiţi slujitori şi aprinzători de tămâie".
12. Atunci s-au sculat leviţii: Mahat, fiul lui Amasia şi Ioil, fiul lui Azaria, dintre fiii lui Cahat; Chiş, fiul lui Abdi şi Azaria, fiul lui Iehaleleel, din seminţia lui Merari; Ioah, fiul lui Zima şi Eden, fiul lui Ioah, din neamul lui Gherşon;
13. Şimri şi Ieiel din fiii lui Eliţafan; Zaharia şi Matania, din fiii lui Asaf;
14. Iehiel ÅŸi Åžimei, din fiii lui Eman; Åžemaia ÅŸi Uziel din fiii lui Iedutun.
15. Aceştia au adunat pe fraţii lor şi s-au curăţit prin aduceri de jertfe; apoi s-au dus, după porunca regelui, să cureţe şi templul Domnului, după cuvintele Domnului.
16. Şi au intrat preoţii înăuntrul templului Domnului pentru curăţire şi au scos afară în curtea templului tot ce au găsit necurat în locaşul sfânt al Domnului; iar leviţii au luat acestea ca să le scoată afară la pârâul Chedron.
17. Apoi au început a face sfinţirea în ziua întâi a lunii întâi şi în ziua a opta a aceleiaşi luni au intrat în pridvorul templului Domnului. Templul Domnului l-au sfinţit opt zile; în ziua a şaisprezecea din luna întâi l-au terminat.
18. După aceea s-au dus la regele Iezechia acasă şi i-au spus: "Noi am curăţit templul Domnului şi jertfelnicul cel pentru arderi de tot, cu toate vasele lui; masa pentru pâinile punerii înainte, cu toate vasele ei;
19. Şi toate vasele pe care le aruncase regele Ahaz în timpul domniei lui, în nelegiuirea sa, noi le-am pregătit şi le-am sfinţit; şi iată ele sunt înaintea jertfelnicului Domnului".
20. Atunci s-a sculat regele Iezechia foarte de dimineaţă, a adunat căpeteniile cetăţii şi s-a dus la templul Domnului.
21. Şi au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi, ca jertfă pentru păcat: pentru regat, pentru locaşul de sfinţire şi pentru Iuda. A poruncit apoi preoţilor, fiilor lui Aaron, ca să-i aducă arderi de tot pe jertfelnicul Domnului.
22. Au junghiat vitei şi au luat preoţii sângele şi au stropit cu el jertfelnicul; au junghiat berbecii şi au stropit cu sângele lor jertfelnicul; au junghiat mieii şi au stropit cu sângele lor de asemenea jertfelnicul.
23. Apoi au adus ţapii cei pentru păcat înaintea regelui şi a adunării; aceştia şi-au pus mâinile peste ei.
24. Şi i-au junghiat preoţii şi au curăţit cu sângele lor jertfelnicul pentru ştergerea păcatelor întregului Israel, căci regele poruncise să se aducă arderi de tot şi jertfă pentru păcat, pentru sine şi pentru tot Israelul.
25. Apoi a aşezat în templul Domnului leviţi cu chimvale, cu harpe şi cu chitare, după rânduiala lui David şi a lui Gad, văzătorul regelui, şi a lui Natan proorocul, fiindcă de către Domnul se aşezase această rânduială prin proorocii Lui.
26. Şi stăteau leviţii cu instrumentele de cântare ale lui David şi preoţii cu trâmbiţele.
27. Şi a poruncit Iezechia să se aducă arderi de tot pe jertfelnic. Şi în timpul când a început arderea de tot, a început şi cântarea pentru Domnul cu trâmbiţele şi cu instrumentele de cântare ale lui David, regele lui Israel.
28. Şi toată adunarea a făcut rugăciuni, iar cântăreţii au cântat din fluiere, până s-a terminat arderea de tot.
29. Iar după terminarea arderii de tot, regele şi toţi care se aflau cu el s-au plecat şi s-au închinat.
30. Iezechia regele şi căpeteniile au zis către leviţi, să slăvească pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale lui Asaf văzătorul, şi ei L-au slăvit cu mare bucurie şi s-au plecat la pământ şi s-au închinat.
31. Apoi a început Iezechia a grăi şi a zis: "Acum v-aţi sfinţit pe voi Domnului; apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe şi prinoase de mulţumire în templul Domnului". Şi a adus toată adunarea jertfe şi prinoase de laudă şi de împăcare, şi cel pe care-l lăsa inima, arderi de tot.
32. Numărul vitelor pentru arderile de tot, aduse de cei ce se adunaseră a fost: şaptezeci de boi, o sută de berbeci, două sute de miei. Toate acestea au fost jertfite ca arderi de tot Domnului.
33. Pentru celelalte jertfe sfinte au fost şase sute de vite mari şi trei mii de vite mărunte.
34. Însă preoţii au fost puţini şi nu puteau să jupoaie toate arderile de tot; de aceea le-au ajutat şi leviţii, fraţii lor, până ce au terminat lucrul şi până ce s-au sfinţit preoţii; căci leviţii au fost mai silitori la sfinţire decât preoţii.
35. Afară de aceasta a mai fost o mulţime de arderi de tot cu grăsimi de jertfe de împăcare şi cu turnări de vin la arderi de tot. Aşa s-a aşezat la loc slujba în templul Domnului.
36. Şi s-a bucurat Iezechia dimpreună cu tot poporul, că Dumnezeu a potrivit aşa pe popor, încât s-a făcut acest lucru, cum nici nu se aşteptase.
1. Apoi a trimis Iezechia prin toată ţara lui Israel şi a lui Iuda şi a scris scrisori lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la templul Domnului la Ierusalim pentru sărbătorirea Paştilor Domnului Dumnezeului lui Israel.
2. Căci la sfatul pe care-l ţinuse regele în Ierusalim, împreună cu căpeteniile, chibzuiseră ca să sărbătorească Paştile în luna a doua,
3. Din pricină că nu le putuse sărbători la timpul lor, pentru că nu erau nici preoţi sfinţiţi în număr de ajuns şi nici poporul nu se strânsese la Ierusalim.
4. Acest lucru a plăcut regelui şi întregii adunări.
6. Şi s-au dus trimişii cu scrisorile, care erau făcute de rege şi de căpeteniile lui, prin toată ţara lui Israel şi a lui Iuda şi, după porunca regelui, le spuneau: "Fii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Israel, şi Se va întoarce şi El la cei rămaşi dintre voi, care aţi mai scăpat din mâna regilor Asiriei.
7. Şi nu mai fiţi aşa ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au săvârşit fărădelegi înaintea Domnului Dumnezeului părinţilor lor, şi El i-a dat pustiirii, precum vedeţi.
8. Nici să nu vă mai ţineţi de acum tari la cerbice, ca părinţii voştri, ci supuneţi-vă Domnului şi venin la locaşul de sfinţire al Lui, pe care El l-a sfinţit pe veci; şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru şi El Îşi va abate flacăra mâniei Sale de la voi.
9. Când vă veţi întoarce la Domnul atunci fraţii voştri şi fiii voştri au să găsească şi ei milă la acei care i-au luat pe ei robi şi se vor întoarce în ţara aceasta; căci bun şi îndurat este Domnul Dumnezeul vostru şi nu-şi va întoarce faţa de la voi, dacă vă veţi întoarce la El".
10. Şi au mers trimişii din cetate în cetate prin ţinutul lui Efraim şi al lui Manase şi până la acela al Zabulonului; aceia râdeau, bătându-şi joc de ei.
11. Totuşi unii din seminţia lui Aşer, a lui Manase şi a lui Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim.
12. Şi a fost mâna Domnului peste Iuda, Care le-a dăruit o singură inimă, ca să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, după cuvântul Domnului.
13. Şi s-a adunat la Ierusalim mulţime de popor pentru sărbătorirea praznicului azimelor, în luna a doua şi adunarea a fost foarte mare.
14. Şi s-au sculat şi au răsturnat jertfelnicele care erau în Ierusalim şi toate jertfelnicele pe care se săvârşeau tămâierile pentru idoli, le-au sfărâmat şi le-au aruncat în pârâul Chedron.
15. Apoi au junghiat mielul Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, ruşinându-se, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în templul Domnului.
16. Apoi au stat la locul lor, după rânduiala pe care o aveau prin legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoţii stropeau cu sângele pe care-l luau din mâna leviţilor.
17. Fiindcă în adunare erau mulţi din cei care nu erau curaţi, de aceea, pentru cei necurăţiţi, leviţii junghiau mielul Paştilor
18. Şi mulţi din popor, din seminţia lui Efraim, a lui Manase, a lui Isahar şi a lui Zabulon, care nu se sfinţiseră, au mâncat Paştile împotriva Scripturii.
19. Dar Iezechia s-a rugat pentru ei, zicând: "Domnul cel bun să ierte pe tot cel ce şi-a îndreptat inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi, deşi ei n-au curăţirea cerută pentru cele sfinte!"
20. Åži a ascultat Domnul pe Iezechia ÅŸi a iertat poporul.
21. Şi au sărbătorit fiii lui Israel, care s-au aflat în Ierusalim, sărbătoarea azimilor şapte zile cu mare veselie. În fiecare zi leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente de cântare făcute spre preaslăvirea Domnului.
22. Apoi a grăit Iezechia către toţi leviţii care au bună pricepere la serviciul Domnului, după inima lor. Şi au mâncat azimile de sărbătoare şapte zile, aducând jertfe de pace şi slăvind pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
23. Şi a hotărât toată adunarea ca să mai sărbătorească alte şapte zile, şi le-au petrecut pe acestea cu veselie,
24. Pentru că Iezechia, regele lui Iuda, dăduse celor ce se adunaseră o mie de viţei şi zece mii de vite mărunte; căpeteniile dăduseră de asemenea celor ce se adunaseră o mie de viţei şi zece mii de vite mărunte, şi mulţi preoţi se sfinţiseră.
25. Şi s-a veselit toată obştea lui Iuda şi preoţii şi leviţii, toată adunarea şi străinii care veniseră din ţara lui Israel şi locuiau în Iuda.
26. Şi a fost veselie mare în Ierusalim, pentru că din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, nu se mai făcuse nici o veselie ca aceasta în Ierusalim.
27. Apoi s-au sculat preoţii şi leviţii şi au binecuvântat poporul; şi glasul lor a fost auzit, căci rugăciunea lor s-a suit până la locaşul cel sfânt al Domnului, Care este în ceruri.
1. După ce s-au terminat toate acestea, s-au dus toţi Israeliţii care se găseau acolo în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat idolii, au tăiat Aşerele şi au stricat locurile înalte şi jertfelnicele din Iuda şi din tot pământul lui Veniamin, al lui Efraim şi al lui Manase, până la margini. Apoi s-au întors toţi fiii lui Israel, fiecare la moşia sa, în cetăţile lor.
2. Iar Iezechia a aşezat cetele de preoţi şi de leviţi, după împărţirea lor, pe fiecare la slujba sa, pe care o avea de preot sau de levit, pentru ca să facă slujbe, laude şi doxologii, la timpul arderilor de tot şi al jertfelor de împăcare, la porţile curţii templului Domnului.
3. De asemenea a hotărât regele o parte din averea sa pentru arderile de tot, adică pentru arderile de tot de dimineaţa şi de seara; pentru arderile de tot din ziua odihnei, de la lunile noi şi de la sărbători, după cum este scris în legea Domnului.
4. Apoi a poruncit el şi poporului din Ierusalim să dea preoţilor şi leviţilor întreţinerea hotărâtă, pentru ca ei să fie mai cu tragere de inimă la împlinirea legii Domnului.
5. Când s-a adus la cunoştinţă tuturor această poruncă, atunci fiii lui Israel au adus prinoase de pâine, de vin, de untdelemn, de miere şi din toate roadele ţarinii, din belşug; au adus de asemenea din belşug şi zeciuieli din toate.
6. Dar şi Israeliţii şi cei din Iuda, care locuiau prin cetăţile lui Iuda, au adus asemenea zeciuieli din vitele mari şi din vitele mărunte, cum şi zeciuieli din jertfele pe care le făgăduiseră ei Domnului Dumnezeului lor, şi le-au făcut grămezi.
7. Grămezile au început să le facă în luna a treia, iar în luna a şaptea le-au sfârşit.
8. Atunci a venit Iezechia şi cu căpeteniile lui şi au văzut grămezile şi au binecuvântat pe Domnul şi poporul lui Israel.
9. Apoi a întrebat Iezechia pe preoţi şi pe leviţi despre aceste grămezi: "Pentru ce grămezile stau aşa?"
10. Şi a răspuns Azaria arhiereul, care era din casa lui Ţadoc, şi a zis: "De când a început a se aduce prinoase în templul Domnului, de atunci am mâncat şi noi de ne-am săturat şi a mai şi rămas din belşug, pentru că Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Şi această grămadă mare este din cele ce au rămas".
11. Atunci Iezechia a poruncit să se pregătească în templul Domnului cămări; şi dacă le-au pregătit,
12. Au cărat acolo prinoasele de pârgă, zeciuielile şi darurile, cu toată credincioşia. Şi a pus ca ispravnic peste ele pe Conania levitul şi pe fratele său Şimei, ca al doilea.
13. Iar pe Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi pe Benaia, i-a pus ca supraveghetori sub mâna lui Conania şi a lui Şimei, fratele său, după cum rânduiseră regele Iezechia şi Azaria, căpetenia templului lui Dumnezeu.
14. Core, fiul lui Imna levitul, care era portar în partea de răsărit, era supraveghetor peste prinoasele care se aduceau de bunăvoie lui Dumnezeu; ca să împartă prinoasele de pârgă aduse Domnului şi lucrurile mai de seamă care se sfinţiseră.
15. Sub mâna lui se aflau Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania, în cetăţile preoţilor, ca să împartă cu credincioşie fraţilor lor părţile ce li se cuveneau, precum celui mare, aşa şi celui mic,
16. În afara celor scrişi în catagrafii, tuturor celor de parte bărbătească de la trei ani în sus, tuturor celor care intrau în templul Domnului la slujbă, pentru trebuinţele zilnice, după dregătoriile lor şi după cete,
17. Precum şi preoţilor înscrişi în catagrafie, după familiile lor, şi leviţilor de la douăzeci de ani în sus, după dregătoriile lor şi după cetele lor,
18. Celor înscrişi în catagrafie şi la toţi nevârstnicii lor, cu femeile lor, cu băieţii lor şi cu fetele lor, adică la toată obştea de neam preoţesc; căci ei se arătaseră cu toată credincioşia la sfânta slujbă.
19. Pentru fiii lui Aaron, care erau preoţi în satele dimprejurul cetăţilor lor, erau puşi anume bărbaţi, la fiecare cetate ca să le împartă tuturor celor de parte bărbătească dintre preoţi părţile ce li se cuveneau; precum şi la toţi leviţii înscrişi în catagrafie.
20. Aşa a făcut Iezechia în tot Iuda. El a făcut lucruri care erau bune, drepte şi adevărate în faţa Domnului Dumnezeului său.
21. Şi tot lucrul pe care l-a început pentru slujba din templul lui Dumnezeu, pentru păzirea legii şi a poruncilor, fiind cu gândul la Dumnezeul său, el l-a făcut cu toată tragerea sa de inimă şi a avut spor la ei.
1. După atâtea lucruri şi atâta credincioşie, a venit Sanherib, regele Asirienilor, şi a intrat în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite şi şi-a făcut planul ca să le răpească pentru el.
2. Când Iezechia a văzut că a venit Sanherib cu gândul ca să lupte împotriva Ierusalimului,
3. A hotărât împreună cu sfetnicii şi cu vitejii săi ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate şi aceştia l-au ajutat.
4. Atunci s-a adunat o mulţime de popor şi a astupat toate izvoarele şi pârâul care curgea prin mijlocul ţării, zicând: Să nu vină regele Asiriei şi găsind apă multă, să se întărească.
5. Şi s-a întărit Iezechia şi a făcut la loc tot zidul care se stricase şi a ridicat turnuri, a zidit pe din afară un alt zid, a înălţat zidul cetăţii lui David şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi.
6. A pus căpetenii ostăşeşti peste popor şi i-a adunat pe lângă el în locul larg de la poarta văii şi le-a grăit pe inima lor zicând:
7. "Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, să nu vă temeţi, nici să vă înfricoşaţi de faţa regelui şi de faţa întregului neam care este cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el.
8. Cu el sunt braţe de carne, iar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru Care ne ajută şi Care luptă în bătăliile noastre". Şi s-a încurajat poporul de cuvintele lui Iezechia, regele lui Iuda.
9. După aceasta Sanherib, regele Asiriei, care era cu toată oştirea lui în faţa Lachişului, a trimis pe nişte slujbaşi ai săi la Ierusalim, la Iezechia, regele lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau în Ierusalim, ca să le spună:
10. "Aşa zice Sanherib, regele Asiriei: Pe ce vă bizuiţi de şedeţi închişi în cetatea Ierusalimului?
11. Nu vedeţi că Iezechia vă amăgeşte, ca să vă dea morţii prin foame şi prin sete, zicând: Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna regelui Asiriei?
12. Nu vedeţi că acest Iezechia a desfiinţat locurile înalte ale lui şi jertfelnicele lui şi a spus lui Iuda şi Ierusalimului: Să vă închinaţi înaintea unui singur jertfelnic şi numai pe el să tămâiaţi?
13. Oare nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor ţărilor? Putut-au oare dumnezeii popoarelor acestor ţări să le scape ţara lor din mâna mea?
14. Care din toţi dumnezeii popoarelor, pe care le-au pierdut părinţii mei, a putut să-şi scape poporul din mâna mea? Cum dar Dumnezeul vostru vă va putea scăpa din mâna mea?
15. Şi acum păziţi-vă, ca să nu vă mai amăgească Iezechia, nici să nu vă mai înduplece astfel! Să nu-l credeţi! Căci dacă n-a fost în stare nici un dumnezeu de al nici unui popor şi regat să-şi scape poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei, atunci nici Dumnezeul vostru nu vă va scăpa din mâna mea".
16. Încă şi altele multe au vorbit robii lui împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Iezechia, robul Lui.
17. Ba scrisese el şi scrisori prin care hulea pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi în care grăia împotriva Lui astfel de cuvinte: "Precum dumnezeii popoarelor pământului n-au scăpat pe popoarele lor din mâna mea, aşa nici Dumnezeul lui Iezechia nu va scăpa pe poporul Său din mâna mea".
18. Şi strigau cu glas tare în limba Iudeilor către poporul din Ierusalim, care era pe zid, ca să-i îngrozească şi să-i sperie şi să le ia cetatea.
19. Ei vorbeau despre Dumnezeul Ierusalimului, ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucruri de mâini omeneşti.
20. Atunci s-a rugat regele Iezechia ÅŸi Isaia proorocul, fiul lui Amos, ÅŸi au strigat cu glas mare la cer.
21. Şi a trimis Domnul pe un înger care a pierdut pe tot viteazul şi războinicul şi căpetenia şi generalul din tabăra regelui Asiriei, încât acesta s-a întors cu ruşine în ţara sa; şi când a intrat în casa dumnezeului său, l-au ucis cu sabia acolo fiii lui.
22. Aşa a scăpat Domnul pe Iezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, regele Asiriei, şi din mâna tuturor celorlalţi şi i-a apărat din toate părţile.
23. Atunci mulţi au adus daruri Domnului în Ierusalim şi lucruri scumpe lui Iezechia, regele Iudei, care după aceasta a câştigat în ochii tuturor popoarelor mărire mare.
24. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi s-a rugat Domnului şi Domnul l-a auzit şi i-a dat semn.
25. Însă Iezechia n-a fost recunoscător pentru binefacerea care i s-a făcut, căci s-a semeţit în inima lui. şi a căzut mânia lui Dumnezeu peste el şi peste Iuda şi peste Ierusalim.
26. Dar îndată ce Iezechia s-a smerit pentru mândria inimii lui şi cu el împreună şi locuitorii Ierusalimului, mânia Domnului nu s-a mai coborât asupra lor în zilele lui Iezechia.
27. Iezechia a avut bogăţie şi mărire foarte mare; şi şi-a făcut vistierii de păstrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi şi tot felul de vase preţioase.
28. A făcut de asemenea şi hambare pentru roade: grâu, vin şi untdelemn; aşezări şi iesle pentru tot felul de vite şi staule pentru turme.
29. Şi-a zidit şi cetăţi şi a avut o mulţime de vite mari şi de vite mărunte, pentru că Dumnezeu îi dăduse lui foarte multă avere.
30. Tot acest Iezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihonului şi le-a făcut să curgă în jos prin partea de apus a cetăţii lui David. Şi la tot lucrul lui, Iezechia a lucrat cu spor.
31. Când trimişii regelui Babilonului au venit la el să-l întrebe pentru semnul care se săvârşise în ţară, atunci l-a părăsit Dumnezeu, ca să-l încerce şi să cunoască tot ce avea el în inima lui,
32. Celelalte fapte ale lui Iezechia şi milosteniile lui sunt scrise în vedenia lui Isaia-proorocul, fiul lui Amos, şi în cartea regilor lui Iuda şi Israel.
33. Apoi a răposat Iezechia cu părinţii lui şi l-au îngropat în rândul de sus al mormintelor fiilor lui David şi tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim i-au făcut mare cinste la moartea lui. Iar în locul lui a fost făcut rege Manase, fiul său.
1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim.
2. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând după urâciunile popoarelor izgonite de Domnul din faţa fiilor lui Israel.
3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe care le sfărâmase Iezechia, tatăl său, şi a aşezat jertfelnice pentru baali, a făcut Aşere, s-a închinat la toată oştirea cerească şi i-a slujit;
4. A făcut jertfelnice şi în templul Domnului, despre care Domnul zisese: "În Ierusalim va fi numele Meu în veci";
5. A zidit jertfelnice pentru toată oştirea cerească în amândouă curţile templului Domnului.
6. Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.
7. Apoi a făcut un idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu grăise către David şi către Solomon, fiul lui: "În templul acesta şi în Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, îmi voi pune numele Meu în veac;
8. Mai mult, nu voi îngădui ca piciorul lui Israel să păşească afară din pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor lor, numai dacă ei vor fi stăruitori în a face tot ce le-am spus, după toată legea, rânduielile şi poruncile date prin Moise".
9. Însă Manase a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la atâta rătăcire, încât ei au săvârşit mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise din faţa fiilor lui Israel.
10. De aceea a grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat.
11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon.
12. Şi în strâmtorarea sa, el a căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte înaintea Dumnezeului părinţilor săi.
13. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat.
14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetăţii lui David, în partea de apus a Ghihonului, pe vale şi până la poarta peştilor, a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt şi a aşezat căpetenii de oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini şi idolul cel din templul Domnului şi toate capiştele pe care le zidise pe muntele templului Domnului şi în Ierusalim le-a aruncat afară din cetate.
16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului şi a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.
17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile înalte, dar numai pentru Domnul Dumnezeul său.
18. Celelalte fapte ale lui Manase şi rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor, care i s-au grăit în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, se găsesc scrise în istoria regilor lui Israel.
19. Şi rugăciunea lui şi cum l-a ascultat pe el Dumnezeu şi toate păcatele lui şi fărădelegile lui şi locurile în care el a zidit locuri înalte şi a aşezat chipurile Astartei şi idolii, înainte de a se smeri, se găsesc scrise în istoria lui Hozai.
20. Apoi a răposat Manase cu părinţii săi şi l-au îngropat în grădina casei lui, iar în locul lui s-a făcut rege Amon, fiul său.
21. Amon era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit doi ani în Ierusalim.
22. Şi a făcut el lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, precum făcuse şi Manase, tatăl său; căci a adus jertfe la toate chipurile cioplite, pe care le făcuse Manase, tatăl său, şi le-a slujit.
23. Dar el nu s-a smerit înaintea feţei Domnului, cum s-a smerit Manase, tatăl său; dimpotrivă, Amon şi-a înmulţit păcatele sale.
24. Şi au uneltit slugile lui împotriva lui şi l-au omorât în casa sa.
25. Însă poporul ţării a omorât pe toţi care uneltiseră împotriva regelui Amon. Şi în locul lui poporul ţării a făcut rege pe Iosia, fiul său.
1. Iosia era de opt ani când s-a făcut rege şi a domnit treizeci şi unu de ani în Ierusalim.
2. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile lui David, strămoşul său şi nu s-a abătut nici la dreapta nici la stânga;
3. Căci în anul al optulea al domniei lui, fiind încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul lui David, strămoşul său, iar în anul al doisprezecelea a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de locurile înalte, de Aşere, de idolii ciopliţi şi de idolii turnaţi.
4. A sfărâmat în faţa lui jertfelnicele baalilor şi idolii de pe ele; a tăiat Aşerele şi a prefăcut în praf idolii ciopliţi şi idolii turnaţi şi praful l-a risipit pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe;
5. A ars oasele preoţilor pe jertfelnicele lor şi a curăţit Iuda şi Ierusalimul.
6. De asemenea şi cetăţile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon, ba şi pe ale seminţiei lui Neftali şi locurile pustiite dimprejurul lor.
7. Sfărâmând jertfelnicele şi stricând Aşerele, făcând chipurile cioplite praf şi sfărâmând toţi idolii din tot pământul lui Israel s-a întors la Ierusalim.
8. În anul al optsprezecelea al domniei sale, după curăţirea ţării şi a templului lui Dumnezeu, el a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioab, fiul lui Ioahaz, cronicarul, ca să înnoiască templul Domnului Dumnezeului său.
9. Aceştia au venit la Hilchia arhiereul şi i-au dat argintul care se adusese în templul lui Dumnezeu şi pe care leviţii cei ce stăteau de pază la uşi îl adunaseră din mâinile seminţiilor lui Manase şi ale lui Efraim şi ale tuturor celorlalţi Israeliţi, de la toţi cei din Iuda şi Veniamin şi de la locuitorii Ierusalimului
10. Şi l-au dat în mâinile meşterilor de lucrări care erau tocmiţi la templul Domnului, ca să-l împartă lucrătorilor, care lucrau la templul Domnului, la repararea şi consolidarea lui.
11. Şi ei l-au împărţit la dulgheri şi la zidari, ca să cumpere pietre cioplite, bârne pentru legături şi pentru pus la acoperişul clădirilor pe care le stricaseră regii lui Iuda.
12. Oamenii aceştia au lucrat cinstit la lucrare şi au avut ca supraveghetori peste ei pe Iahat şi pe Obadia care erau leviţi dintre fiii lui Merari; pe Zaharia şi pe Meşulam, care erau dintre fiii lui Cahat, precum şi pe toţi leviţii care ştiau să cânte cu instrumente muzicale.
13. Tot aceştia erau puşi şi peste salahori şi supravegheau pe toţi lucrătorii la fiecare lucru; şi dintre leviţi erau scriitori, judecători şi portari.
14. Când au luat ei argintul care se adusese în templul Domnului, atunci Hilchia preotul a găsit cartea legii Domnului care fusese dată prin mâinile lui Moise.
15. şi a început Hilchia să grăiască şi a zis către Şafan scriitorul: "Am găsit cartea legii în templul Domnului!" Şi Hilchia a dat acea carte lui Şafan.
16. Iar Şafan s-a dus cu cartea la rege şi i-a dus regelui o dată cu cartea şi ştirea: "Tot ce ai încredinţat robilor tăi se va face!
17. Apoi au dus argintul care s-a găsit în templul Domnului şi l-au dat în mâinile supraveghetorilor şi în mâinile meşterilor de lucrări.
18. După aceea Şafan, scriitorul regelui, a mai făcut cunoscut, zicând: "Hilchia preotul mi-a dat o carte". Şi Şafan a citit-o înaintea regelui.
19. Când a auzit regele cuvintele legii şi-a rupt hainele sale.
20. Şi a dat poruncă regele lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Miheia, lui Şafan scriitorul, lui Asaia, slujitorul regelui, zicând:
21. "Duceţi-vă de întrebaţi pe Domnul despre mine şi despre cei ce au rămas în Israel şi despre acei din Iuda, pentru cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, pentru că mare este mânia Domnului care s-a aprins peste noi, din pricină că părinţii noştri n-au păzit cuvintele Domnului, ca să facă după cum este scris în cartea aceasta".
22. Atunci s-a dus Hilchia şi cei ce erau din partea regelui la Hulda, proorociţa, femeia lui Şalum, veşmântarul, fiul lui Tochat, fiul lui Hasra. Ea locuia în despărţământul al doilea în Ierusalim şi au vorbit cu ea de aceasta.
23. Iar ea le-a spus: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneţi acelui om care v-a trimis la mine:
24. Aşa zice Domnul: Iată voi aduce nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui toate blestemele, care sunt scrise în cartea aceasta pe care aii citit-o în faţa regelui lui Iuda,
25. Din pricină că M-au părăsit şi au tămâiat pe alţi dumnezei, ca să Mă supere cu toate faptele mâinilor lor. Mânia Mea se va aprinde peste acest loc şi nu se va potoli.
26. Iar către regele lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul, aşa să-i spuneţi: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel pentru cuvintele pe care tu le-ai auzit:
27. Fiindcă inima ta s-a înmuiat şi tu te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, auzind cuvintele Lui pentru locul acesta şi pentru locuitorii lui şi tu te-ai smerit înaintea Mea şi ţi-ai rupt hainele tale şi ai plâns înaintea Mea şi Eu te-am auzit, zice Domnul:
28. Iată Eu te voi aşeza la un loc cu părinţii tăi şi vei fi pus în mormântul tău cu pace; ochii tăi nu vor vedea nenorocirile pe care le voi aduce peste locul acesta şi peste locuitorii lui". Şi i-au adus regelui răspunsul acesta.
29. Şi a trimis regele şi a adunat pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului,
30. Şi s-a dus regele la templul Domnului şi, împreună cu el, tot luda şi locuitorii Ierusalimului, preoţii, leviţii şi tot poporul de la mic până la mare; şi el le-a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului care s-a găsit în templul Domnului.
31. Şi a stat regele la locul lui şi a făcut legământ în faţa Domnului, ca să urmeze Domnului şi să păzească poruncile Lui, descoperirile şi rânduielile Lui, cu toată inima şi cu tot sufletul lor, ca să împlinească cuvintele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta.
32. Apoi a poruncit regele ca acest legământ să aibă tărie pentru toţi cei ce se află în Ierusalim şi în toată ţara lui Veniamin; şi au început locuitorii Ierusalimului să se poarte după legământul Domnului Dumnezeului părinţilor lor
33. Şi a alungat Iosia toate urâciunile, din toate ţinuturile, cărora se închinau fiii lui Israel; şi a poruncit tuturor celor care se aflau în pământul lui Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. Şi în toate zilele vieţii lui nu s-au abătut ei de la Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
1. În vremea aceea a sărbătorit Iosia Paştile Domnului în Ierusalim şi a junghiat mielul Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi.
2. A aşezat pe preoţi la locul lor şi i-a obligat să slujească în templul Domnului;
3. Iar leviţilor, care învăţau pe toţi Israeliţii şi care erau sfinţiţi pentru Domnul, le-a zis: "Puneţi chivotul cel sfânt în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai aveţi nevoie să-l mai purtaţi pe umeri, ci slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său Israel
4. Şi vă rânduiţi după neamurile voastre părinteşti şi după cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel şi cum a scris Solomon, fiul lui;
5. Aşezaţi-vă în locaşul sfânt după cetele voastre între fiii poporului, fraţii voştri, şi după cetele în care sunt împărţiţi leviţii, după neamurile lor.
6. Junghiaţi mielul Paştilor şi vă sfinţiţi şi-l pregătiţi pentru fraţii voştri, ca să facă ei după cuvântul Domnului care s-a dat prin Moise".
7. După aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Paştilor, din vite mărunte un număr de treizeci de mii de miei şi de ţapi tineri şi trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui.
8. Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor: Hilchia, Zaharia şi Iehiel, căpeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preoţilor pentru jertfa Paştilor, două mii şase sute de oi, miei şi ţapi, şi trei sute de boi;
9. Conania, Şemaia şi Natanael fraţii lui, şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpeteniile leviţilor, au dăruit leviţilor pentru jertfa Paştilor cinci mii de oi şi cinci sute de boi.
10. Aşa s-a înjghebat slujba: preoţii s-au aşezat la locul lor şi leviţii după cetele lor şi după porunca regelui;
11. Şi au junghiat mielul Paştilor şi au stropit preoţii cu sânge, luându-l din mâinile leviţilor; iar leviţii jupuiau pielea de pe animalele de jertfă.
12. Apoi au rânduit cele gătite pentru arderile de tot, ca să le împartă poporului, cum era acesta împărţit în cete după familii, ca ei să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut ei şi cu boii.
13. Şi au fript mielul Paştilor pe foc, după rânduială; şi jertfele cele sfinte le-au fiert în căldări, în oale şi în tigăi şi le-au împărţit fără multă trudă la tot poporul,
14. Iar pentru ei şi pentru preoţi au gătit după aceasta, căci preoţii, fiii lui Aaron, au fost ocupaţi cu aducerea de jertfe şi de grăsimi până noaptea; şi de aceea leviţii au gătit şi pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
15. Şi cântăreţii, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, după rânduiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman şi a lui Iedutun, văzătorii regelui, asemenea şi portarii au stat la fiecare poartă; şi ei nici nu aveau nevoie să lipsească de la slujba lor, fiindcă leviţii, fraţii lor, găteau pentru ei.
16. Aşa s-a gătit în acea zi toată slujba care a fost pentru Domnul, ca să se sărbătorească Paştile şi să se aducă arderile de tot pe jertfelnicul Domnului, după porunca regelui Iosia.
17. Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit în vremea aceea Paştile şi sărbătoarea azimelor, timp de şapte zile.
18. Paşti ca acestea însă nu mai fuseseră sărbătorite în Israel din zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sărbătorit Paştile aşa cum a sărbătorit Iosia cu preoţii şi leviţii, cu tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi cu locuitorii Ierusalimului.
19. Paştile acestea au fost sărbătorite în anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia.
20. După toate acestea, care le-a făcut Iosia în templul lui Dumnezeu, şi cum regele Iosia a ars cu foc pe cei ce grăiesc din pântece, pe magi, capiştile, idolii şi Aşerele ce erau în Ierusalim şi în Iuda, ca să se păzească cuvintele Domnului, scrise în cartea pe care o găsise Hilchia preotul în templul Domnului, n-a fost ca el nici unul dintre regii dinainte de el, ca să se fi întors la Domnul cu toată inima lui şi cu tot sufletul lui şi cu toată tăria lui, după toată legea lui Moise, şi nici după el nu s-a ridicat ca el. Totuşi Domnul nu şi-a potolit de tot iuţimea cea mare a mâniei Lui, iuţime cu care Domnul Se mâniase pe Iuda, pentru toate fărădelegile pe care le săvârşise Manase. Şi a zis Domnul: "Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat casa lui Israel; şi voi lepăda cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o, şi templul despre care am zis: Numele Meu va fi acolo". Şi a venit Neco, regele Egiptului, cu război asupra Carchemişului, pe Eufrat; şi Iosia i-a ieşit înainte.
21. În vremea aceea a trimis Neco soli la el, ca să-i spună: "Ce treabă am eu cu tine, rege al lui Israel? Nu împotriva ta vin eu acum, ci merg acolo unde am război. Şi Dumnezeu mi-a poruncit să grăbesc; să nu te împotriveşti lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te piardă".
22. Dar Iosia nu s-a dat îndărăt dinaintea lui, ci s-a pregătit să se lupte cu el; şi n-a ascultat de cuvintele lui Neco, care erau din gura lui Dumnezeu, ci a ieşit la luptă în valea Meghido.
23. Atunci arcaşii au tras asupra regelui Iosia; şi a zis regele slugilor sale: "Duceri-mă de aici, pentru că sunt greu rănit".
24. Şi l-au luat slugile lui din car şi l-au aşezat în alt car care-l avea el şi l-au dus la Ierusalim. Şi a murit şi a fost înmormântat cu părinţii săi. Şi tot Iuda şi Ierusalimul l-au jelit pe Iosia.
25. Asemenea şi Ieremia l-a jelit pe Iosia într-o cântare de jale. De Iosia au vorbit şi toţi cântăreţii şi toate cântăreţele în cântările lor de jelire, care s-au păstrat până azi şi se întrebuinţează în Israel. Ele se găsesc scrise în cartea cântărilor de jelire.
26. Celelalte lucrări ale lui Iosia şi faptele cele bune ale lui, pe care le-a săvârşit după cele scrise în legea Domnului,
27. Cum şi faptele lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, se găsesc scrise în cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda.
1. Atunci a luat poporul ţării pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său, în Ierusalim.
2. Ioahaz era de douăzeci şi trei de ani când s-a făcut rege şi a domnit trei luni în Ierusalim. Pe mama lui o chema Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. Acesta a făcut lucruri rele înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. Dar faraonul Neco l-a luat legat la Ribla, în ţinutul Hamatului, ca să nu mai domnească în Ierusalim.
3. După ce l-a dat jos de pe tronul din Ierusalim, regele Egiptului l-a dus în Egipt şi a pus pe ţară o dajdie de o sută talanţi de argint şi un talant de aur.
4. Iar peste Iuda şi Ierusalim, regele Egiptului a pus rege pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim; iar pe Ioahaz, fratele lui, l-a luat Neco şi l-a dus în Egipt şi a murit acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul şi aurul cerut. De atunci a început tara să plătească bir după cuvântul lui Faraon şi fiecare, după puterea ce avea, cerea argint şi aur de la poporul ţării pentru bir, care era trimis Faraonului Neco.
5. Ioiachim era de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Zebuda şi era fiica lui Pedaia din Ruma. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului său, cum făcuseră şi părinţii lui. În zilele lui a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, asupra ţării şi Ioiachim i-a fost supus trei ani şi apoi s-a lepădat de el. Atunci a trimis Domnul împotriva lor pe Caldei, pe tâlharii Siriei, pe tâlharii Moabiţilor, pe fiii lui Amon şi pe cei ai Samariei şi s-au retras pentru acest cuvânt, pentru cuvântul Domnului, pe care l-a grăit prin gura robilor Săi prooroci. Însă mânia Domnului tot a mai dăinuit asupra lui Iuda, ca să-l lepede de la faţa Sa, pentru toate păcatele lui Manase, pe care le făcuse acesta şi pentru sângele cel nevinovat pe care l-a vărsat Ioiachim, umplând Ierusalimul cu sânge nevinovat. însă Domnul tot n-a vrut să-l stârpească.
6. Împotriva lui s-a ridicat Nabucodonosor, regele Babilonului, şi l-a legat în cătuşe de fier, ca să-l ducă la Babilon.
7. Nabucodonosor a dus la Babilon şi o parte din vasele templului Domnului şi le-a pus în capiştea sa în Babilon.
8. Celelalte fapte ale lui Ioiachim şi urâciunile lui, pe care le-a făcut el şi care s-au mai găsit asupra lui, sunt scrise în cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda. Şi a răposat Ioiachim cu părinţii lui şi a fost îngropat în Ganozai la un loc cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Iehonia, fiul său.
9. Iehonia era de optsprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit trei luni şi zece zile în Ierusalim. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului.
10. După trecerea unui an, a trimis regele Nabucodonosor şi a poruncit să-l aducă la Babilon împreună cu vasele cele preţioase din templul Domnului şi peste Iuda şi Ierusalim a pus rege pe Sedechia, fratele său.
11. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim;
12. Şi el a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului său. El nu s-a smerit înaintea lui Ieremia proorocul, care îi proorocea cuvintele din gura Domnului.
13. El s-a răzvrătit împotriva regelui Nabucodonosor, care-l pusese să jure pe numele Domnului şi s-a făcut tare de cerbice şi şi-a învârtoşat inima sa până într-atâta, că nu s-a mai întors la Domnul Dumnezeul lui Israel.
14. La fel au păcătuit mult şi toate căpeteniile preoţilor şi ale poporului, făcând toate urâciunile păgânilor şi au spurcat templul Domnului pe care îl sfinţise el în Ierusalim.
15. Atunci a trimis la ei Domnul Dumnezeul părinţilor lor pe trimişii săi foarte de dimineaţă, pentru că i-a fost milă de popor şi de locaşul Său.
16. Dar ei şi-au bătut joc de trimişii cei de la Dumnezeu şi n-au ţinut seamă de cuvintele Lui; au batjocorit pe proorocii Lui, până ce mânia Domnului s-a coborât peste poporul Lui, încât acesta n-a mai avut scăpare.
17. Căci El a adus asupra lor pe regele Caldeilor şi acela a omorât pe tinerii lor cu sabia în locaşul cel sfânt al lor şi n-a cruţat nici pe Sedechia, nici pe băieţi, nici pe fete, nici pe bătrâni, nici pe cei încărunţiţi; pe toţi Dumnezeu i-a dat în mâna lui.
18. Toate vasele din templul lui Dumnezeu, cele mari şi cele mici, vistieriile templului şi vistieriile regelui şi ale căpeteniilor lui, toate le-a adus el în Babilon.
19. Apoi a dat foc templului lui Dumnezeu, a dărâmat zidul Ierusalimului, toate cămările lui le-a ars cu foc şi toate palatele cele mari le-a nimicit.
20. Iar pe cei care au scăpat de sabie i-a strămutat în Babilon; şi au fost ei ca robi ai lui şi ai fiilor lui, până în timpul domniei regelui Persiei,
21. Pentru ca să se împlinească cuvântul Domnului cel zis prin gura lui Ieremia, până ce ţara va termina de ţinut zilele sale de odihnă; căci în toate zilele pustiirii ea s-a odihnit până la împlinirea celor şaptezeci de ani.
22. Iar în anul dintâi al lui Cirus, regele Persiei, pentru împlinirea cuvintelor Domnului rostite prin Ieremia, a trezit Domnul duhul lui Cirus, regele Persiei, şi a poruncit acesta să se facă cunoscut tuturor din tot regatul său, prin cuvânt şi prin scris şi să le spună:
23. "Aşa zice Cirus, regele Perşilor: Toate regatele pământului, Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie şi mi-a poruncit să-I zidesc templul în Ierusalimul cel din Iuda. Cine este intre voi din tot poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el şi să se ducă acolo".