Cap. 1
12. Fiecare fiară mergea drept înainte şi mergea încotro îi dădea
duhul să meargă şi în mersul său nu se întorcea.
20. Ele mergeau încotro le da
duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci
duh de viaţă era şi în roţi.
21. Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că
duh de viaţă era şi în roţi.
Cap. 3
12. Atunci m-a ridicat
Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea: "Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde sălăşluieşte El!"
14. Şi
Duhul m-a luat şi m-a dus. Şi am mers eu amărât şi cu sufletul întristat, dar mâna Domnului lucra puternic asupra mea.
24. Dar a intrat în mine
Duhul şi m-a ridicat în picioare, iar Domnul mi-a grăit şi mi-a zis: "Mergi şi te închide în casa ta!
Cap. 8
3. Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul capului meu şi m-a ridicat
Duhul între pământ şi cer, şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la intrarea porţii dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul geloziei care stârneşte gelozia.
Cap. 11
1. Atunci m-a ridicat
Duhul şi m-a dus la poarta de răsărit a templului Domnului, care este spre răsărit. Şi iată în poartă, la intrare, erau douăzeci şi cinci de oameni şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
5. Atunci S-a pogorât peste mine
Duhul Domnului şi mi-a zis: "Spune: Aşa grăieşte Domnul: Casa lui Israel, cele ce ziceţi voi şi cele ce vă vin în minte le ştiu.
19. Şi le voi da aceeaşi inimă şi
duh nou voi pune în ei; voi scoate din trupul lor inima cea de piatră şi le voi da inimă de carne,
24. Atunci iar m-a luat
Duhul şi m-a dus în Caldeea, la cei robiţi, cuprins de vedeniile ce le aveam prin
Duhul lui Dumnezeu. Şi vedenia pe care o văzusem s-a depărtat de la mine.
Cap. 37
1. Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu
Duhul şi m-a aşezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti,
5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi
duh şi veţi învia.
6. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi
duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul".
8. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar
duh nu era în ele.
9. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte
duhului, prooroceşte şi spune
duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!"
10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei
duhul şi au, înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.
14. Şi voi pune în voi
Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am zis aceasta şi am făcut", zice Domnul.