|
Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel
1 2 3
Capitolul 1
|
1. |
Pavel, robul lui Dumnezeu și apostol al lui Iisus Hristos, după credința
aleșilor lui Dumnezeu și după cunoștința adevărului cel întocmai cu dreapta
credință,
|
|
2. |
- Întru nădejdea vieții veșnice, pe care a făgăduit-o mai înainte
de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
|
|
3. |
Și Care, la timpul cuvenit, Și-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin
propovăduirea încredințată mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu
-
|
|
4. |
Lui Tit, adevăratul fiu după credința cea de obște: Har, milă și
pace, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
|
|
5. |
Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai
lipsesc și să așezi preoți prin cetăți, precum ți-am rânduit:
|
|
6. |
De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii
credincioși, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.
|
|
7. |
Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom
al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, pașnic,
nepoftitor de câștig urât,
|
|
8. |
Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înțelept, drept, cuvios,
cumpătat,
|
|
9. |
Ținându-se de cuvântul cel credincios al învățăturii, ca să fie
destoinic și să îndemne la învățătura cea sănătoasă și să mustre pe cei
potrivnici.
|
|
10. |
Pentru că mulți sunt răzvrătiți, grăitori în deșert și înșelători,
mai ales cei din tăierea împrejur,
|
|
11. |
Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case
întregi, învățând, pentru câștig urât, cele ce nu se cuvin.
|
|
12. |
Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt
pururea mincinoși, fiare rele, pântece leneșe.
|
|
13. |
Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i
cu asprime, ca să fie sănătoși în credință,
|
|
14. |
Și să nu dea ascultare basmelor iudaicești și poruncilor unor oameni,
care se întorc de la adevăr.
|
|
15. |
Toate sunt curate pentru cei curați; iar pentru cei întinați și
necredincioși nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor și mintea și
cugetul.
|
|
16. |
Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl
tăgăduiesc, urâcioși fiind, nesupuși, și la orice lucru bun, netrebnici.
|
|