|
1. |
Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meșteșugită
de făcătorul de miresme.
|
|
2. |
În toată gura, ca mierea se va îndulci și ca muzica la ospățul vinului.
|
|
3. |
Acesta a îndreptat și a întors poporul și a stricat urâciunile fărădelegii.
|
|
4. |
A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege,
a întărit dreapta credință.
|
|
5. |
Afară de David și de Iezechia și de Iosia, toți au păcătuit.
|
|
6. |
Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat,
pentru că au dat puterea lor altora și mărirea lor neamului străin.
|
|
7. |
Au ars cetatea cea aleasă a sfințirii și au pustiit căile ei, din
pricina lui Ieremia,
|
|
8. |
Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfințit prooroc, ca
să dezrădăcineze și să necăjească și să piardă și asemenea să zidească
și să sădească.
|
|
9. |
Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul
heruvimilor.
|
|
10. |
Și mi-aduc aminte și de Iov, care a ținut bine toate căile dreptății.
|
|
11. |
și oasele celor doisprezece prooroci să odrăslească din locul lor!
|
|
12. |
Și a mângâiat pe Iacov și i-a mântuit pe ei cu credința nădejdii.
|
|
13. |
Cum vom mări pe Zorobabel? Că și el este ca o pecete în mâna dreaptă.
|
|
14. |
Tot așa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăși
locașul Domnului și au înălțat templu sfințit Domnului, spre mărire veșnică.
|
|
15. |
Și pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat
nouă zidurile cele căzute și a întărit porți și izvoare și a ridicat casele
noastre.
|
|
16. |
Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că și el a fost
răpit de pe pământ.
|
|
17. |
Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povățuitor fraților, întărire
poporului, iar oasele lui s-au ascuns cu grijă.
|
|
18. |
Set și Sem între oameni s-au mărit și mai mult decât toată suflarea
întru zidirea lui Adam.
|